Moscova nu crede (nici) în lacrimile marocanilor, care după două meciuri destul de bune se văd cu bagajele la uşa hotelului. Au dominat Portugalia, au şutat de 16 ori la poartă, au insistat, au fost agresivi, dar uneori, dacă vrei să iei trenul e bine să mergi la gară şi să nu aştepţi lângă nişte linii de tramvai. Mai ales când ai în preajmă nişte "fluieraşi" care cântă fals, din prostie sau rea intenţie.
De partea cealaltă s-a aflat Ronaldo. Cristiano Ronaldo. Omul despre care se spun multe, de la gelul din păr şi felul în care îşi construieşte o familie, de la preferinţele lui de orice fel până la datoriile la fiscul spaniol. I se pot imputa multe, la fel de multe pot fi contestate, dar un lucru este cert, reprezintă un extraordinar exemplu de fotbalist care trage o formaţie după el. Absolut toate echipele pe unde a jucat au beneficiat de golurile lui în momente grele. Portugalia a făcut-o cel mai mult. A înscris cu Maroc în minutul 4, a pasat de câteva ori excepţional şi mai presus de toate a stat ca un pumnal ascuţit permanent în coasta adversarului. Nu a mai străpuns, dar a fost ameninţarea care a oferit o respiraţie în plus colegilor săi.
Ronaldo este un jucător mare indiferent de ce contargumente se aruncă în discuţie. A jucat două meciuri şi a marcat de patru ori. Ce ar trebui să mai facă, să apere lovituri de la unsprezece metri?
Ronaldo este un elogiu adus eficienţei în fotbal.
