Spania şi Portugalia au terminat la egalitate, 2-2 şi 1-1, meciurile cu Maroc respectiv Iran şi au obţinut calificările în optimi. Emoţiile au fost uriaşe pentru ambele combatante, mult peste ce le permitea statutul de favorite.
Pentru fosta campioană mondială meciul cu Maroc a fost o "chinuială" imensă de la cap la coadă. Conduşi de două ori, ibericii nu au putut decât să reacţioneze şi să revină pe o linie de plutire care să le permită mersul mai departe. Problemele lor sunt însă evidente, de fiecare dată au fost salvaţi de sclipiri individuale şi mai puţin de organizarea care i-a făcut celebri. Hierro nu este antrenor şi asta se vede din plin, problemele din apărare sunt uriaşe, distanţele dintre fundaşii Ramos şi Pique sunt mai mari decât cele dintre viziunile lor politice. Marocanii au vrut să moară frumos şi aproape că le-a reuşit, desigur, scopul lor era să-i scoată din joc pe spanioli. Au fost aproape.
Ronaldo a simţit şi el ce e în sufletul lui Messi, în ultimele minute ale meciului cu Iran, când penalty-ul ratat îl apăsa enorm. Puţin a lipsit ca la ultima fază a jocului campioana europeană să fie trimisă acasă, a fost o chestiune de centimetri. Iranul a lăsat o bună impresie, Portugalia nu prea a făcut-o. Au ocazia să se revanşeze în optimi, dacă pot.
