Brazilia a trecut de Mexic mult mai "contorsionat" decât o arată scorul final. Rezultat firesc, deznodământ previzibil.

Înaintea meciului, după chinuitele Croaţia - Danemarca şi Rusia - Spania, am pregătit sacul aşteptărilor ca să-l umplu cu spectacol. Nu se poate altfel la un meci Brazilia - Mexic. Felul în care a decurs meciul mi-a amintit însă de un episod petrecut cu mult timp în urmă, mai mult decât mi-aş dori, într-o perioadă în care echipa noastră naţională ţinea post de calificări la turneele finale, la fel ca acum.

La cinematograful din oraş rula un film, "Drumul spre victorie", cu fotbalişti (Pele, Ardiles, Bobby Moore), cu actori cunoscuţi (Michael Caine, Sylvester Stallone) şi cu un subiect care îmbina războiul şi fotbalul. Entuziasmat, am luat bilet în grabă, am intrat şi am fost şocat. Pe ecran nişte indienii cântau pe după copaci de ieşea fum din ei. Revoltat am ieşit din sală şi am aflat că mă cam grăbisem, filmul meu rula doar seara de la 20.00, iar eu intrasem de la 16.00 la ..."Vandana", o celebră peliculă lacrimogenă.

Astăzi nu am ieşit, după ce înghiţi peste 50 de meciuri, unul după altul, nu e cazul să te îneci la mal pe motiv că Mexic are o posesie sterilă, Brazilia joacă la minima rezistenţă şi câştigă, iar Neymar este campion mondial l-a simulări şi alte chestiuni extra-fotbalistice şi reuşeşte să devină antipatic chiar şi când marchează. Apropo de Neymar, am convingerea că ar fi făcut un rol mare în "Vandana", "Drumul spre victorie" ar fi fost prea...dur pentru sufletul lui sensibil.

Brazilia merge mai depare şi având în vedere cum o face, pare condamnată să iasă campioană, prea evoluează sub aşteptări, prea oferă spectacol cu pipeta.