La pomul lăudat ne-am dus cu sacul şi nu am fost dezamăgiţi. În faţa a şase goluri e greu să găseşti pete în soarele fotbalului.

Ronaldo a fost cum trebuie să fie un mare fotbalist, generos când trebuie, egoist când e cazul şi necruţător când i s-a ivit ocazia. Mare fotbalist, indiferent de ce probleme are cu fiscul spaniol şi cu viaţa lui tot mai puţin privată. Trei goluri la primul meci de la turneul final e o performanţă indiferent de cum te cheamă. La cota de transfer de peste 100.000.000 de euro s-a mai pus ceva mărunţiş de ordinul milioanelor. La case mari se lucrează cu cifre mari. Aşa e în fotbal.

Cum omul nu a fost singur pe teren să nu uităm nici de Spania.

Tiki-taka, ţaka - paka, Spania joacă fotbal şi împotriva lui Cristiano Ronaldo şi a propriilor scandaluri. Ca într-un film de categorie B, fosta campioană mondială s-a pus singură la pământ, concediindu-şi antrenorul care a trădat ţara pentru capitala Madrid, şi-a revenit din pumnii lui Ramos, din golurile lui Ronaldo, s-a ridicat în poziţie bipedă şi a reuşit, nu un KO de zile mari, să termine meciul în picioare. Uneori e o victorie să nu pierzi, contează contextul. Aşa cum contextul face ca braziliano-spaniolul Diego Costa, autor a două goluri, să nu fie omul meciului. Să nu uităm că în această grupă echipa Iranului, care a învins, nici ea nu ştie cum Marocul, se află pe prima poziţie.

Rămâneţi la locurile dumneavoastră, a început spectacolul adevărat!