Italia s-a calificat în semifinale, acolo unde va juca împotriva Spaniei. Două şcoli de fotbal diferite s-au întâlnit la Munchen în cel mai aşteptat sfert de finală al Campionatului European. Aşteptarea nu a fost în zadar. Italia, complet transformată de Roberto Mancini, care din dintr-o "brută" care apăra şi cel mai meschin avantaj, a devenit un cavaler gata să se ia la trântă oricând şi oricum, doar de dragul duelului, a început meciul într-un ritm greu de închipuit.

Atacurile curgeau în valuri, presingul nu ierta nimic, iar Belgia, plină de "tehnicieni" s-a trezit complet sufocată şi masată în propria jumătate. "Diavolii" au reuşit două contraatacuri bune, după care minute bune nu au mai reuşit nimic. Primul gol italian a fost şters din istorie de arbitrajul video. Următoarele două (Barella şi Insigne) au rămas pe tabelă şi în memoria fanilor, mai ales al doilea, un şut superb din afara careului care a ocolit tot ceea ce putea fi ocolit până la întâlnirea cu plasa porţii. Când toată lumea se gândea că Belgia se va duce la cabine în genunchi, a venit un atac, o pătrundere, un fault, un penalty şi un gol, care au oferit o nouă respiraţie şi o nouă abordare pentru partea a doua.

Italia şi-a reamintit de origini, de protestele lungi şi de tragerile de timp artistice, Belgia nu şi-a găsit cadenţa şi nu a ameninţat foarte mult poarta lui Donnarunma. Dacă prima repriză a fost excepţională, a doua a fost una mult mai închisă, în care italienii au vrut să conserve avantajul, iar belgienii nu au găsit soluţiile cele mai bune pentru a-i depăşi pe "bunicii" Bonucci şi Chiellini. Dacă ar fi să existe o balanţă în care să fie puse evoluţiile de până acum, Italia s-ar putea considera deja campioană. Din fericire pentru spectacolul fotbalistic, nu există.