Suedia a câştigat în faţa Slovaciei şi se poate gândi la o calificare în optimi. Partida a adus faţă în faţă două echipe "muncitoreşti", cinstite în exprimare, dar limitate din punct de vedere tehnic. Dacă ar fi să joace între ele de 100 de ori, de cel puţin 90 ar reuşi să facă acelaşi meci, acceptabil pentru un ultra-optimist şi mortal de plictisitor pentru un pesimist. Un strungar poate muncii mult şi bine, dar nu cred că există foarte mulţi oameni care ar sta să-l privească la lucru 90 de minute.
În prima repriză Suedia a încercat să forţeze fiind mânată de la spate de foamea de puncte. A încercat. La adăpostul victoriei cu Polonia, Slovacia a preferat să aştepte, mizând pe eventualele contraatacuri în care Hamsik să iasă la rampă. Socotelile au fost bune, dar nu au prea ieşit la faţa locului. Ambele echipe au plimbat binişor mingea până în preajma careului de şaisprezece metri al adversarului, dar acolo filmul s-a tăiat de fiecare dată pe motiv de "lipsă de mijloace tehnice".
Meciul s-a deblocat cu o lovitură de la unsprezece metri, transformată de Forsberg, dar şi cu "floricelelor" reuşite de suedezul Isak, un fotbalist venit din alt film. Grupa devine foarte interesantă, mai ales că favoritele s-au trezit în poziţii inconfortabile.
