Anglia a eliminat Germania după un joc în care s-a făcut risipă de efort, nu şi de imaginaţie. Înainte de optimi toată lumea vorbea de şocul Anglia - Germania. Şocurile au fost însă în altă parte, la fel şi meciurile de ţinut minte. Dacă ar fi văzut prima repriză, "bătrânul" William Shakespeare şi-ar fi botezat, încă o dată, o piesă "Mult zgomot pentru nimic". Ambele echipe au arătat că stau bine cu "fuga", fără legătură cu Bach, şi fără legătură cu mingea.
Putem invoca scuza că Anglia şi Germania s-au confruntat atât de mult, pe tot felul de terenuri, încât până nu se tatonează suficient nu fac nicio mişcare decisivă. S-au tatonat 70 de minute, spre bucuria amatorilor de fotbal tacticizat şi disperarea iubitorilor de ...fotbal. A fost nevoie de introducerea pe teren a lui Grealish, cel mai tehnic jucător din lotul Angliei, pentru ca jocul să se deblocheze. Grealish a pasat şi Stearling a deschis scorul în minutul 75. Imediat Muller a scăpat singur cu portarul Pikford, a dat pe lângă şi toată lumea a avut impresia că zarurile au fost aruncate. Zece minute mai târziu Grealish a centrat şi Kane a marcat cu capul...din genunchi. De altfel, Harry Kane poate patenta un nou stil de joc, pe coate, în genunchi şi pe burtă, marele golgheter, în ciuda acestui gol, având o evoluţie departe de aşteptări la acest turneu final.
Olanda, Portugalia, Franţa şi Germania sunt coloşii răpuşi în optimi. Cum ar spune un înţelept al reţelelor de socializare, "Grupa Morţii a devenit grupa morţilor".
Trebuie să admitem că partidele Spania - Croaţia şi Franţa - Elveţia au ridicat ştacheta foarte sus, iar Anglia şi Germania foarte rar se dedau la "haiducii fotbalistice" în care să lupte cu garda jos.
