Rusia a învins, dar nu a convins. Norocul lor măsoară fix cât acei câţiva centimetri necesari "arbitrilor video" să decidă că golul finlandezilor din minutul 5 a fost din poziţie de ofsaid. Altfel s-ar fi scris istoria acestui meci dacă reuşita lui Pohjanpalo ar fi fost validată. Poate ar fi căzut şi invincibilitatea ruşilor în faţa lor, care datează de 109 ani.

Calculele calificării se complică în această grupă, unde în acest moment trei echipe au câte trei puncte, dar un lucru este cert, nici Finlanda şi nici Rusia nu au arătat mare lucru în cele două meciuri în care au evoluat.

Danemarca poate arbitra soarta grupei, în funcţie de cât de repede îşi revine după "şocul Eriksen", dar nu ne putem hazarda să vorbim despre prietenii regionale, chiar dacă prietenia contează foarte mult, inclusiv în fotbal. Un bun exemplu este antrenorul Rusiei, Stanislav Cercesov, bun prieten cu Vladimir Putin. Echipa nu rupe gura târgului cu rezultatele şi jocul prestat, dar antrenorul e pe poziţie de mai bine de cinci ani, ceea ce nu este puţin pentru o selecţionată care cândva avea mari pretenţii. Urlă la ziarişti, face greşeli tactice, dar din când în când reaminteşte publicului că vorbeşte constant la telefon cu preşedintele Putin. Este suficient...în Rusia.