Portugalia a reamintit Ungariei că un meci durează 90 de minute. Campioana europeană - ca să nu spunem direct Ronaldo - a avut nevoie de 10 minute ca să îşi arate clasa.

Altfel, Budapesta a găzduit primul meci al acestui turneu la care atmosfera a fost la nivelul pe care îl aşteptăm de la o competiţie continentală. Aproximativ 67.000 de oameni au încurajat cele două formaţii, în jur de 62.000 - gazdele, 5.000 - oaspeţii.

Previzibil, campioana a atacat în valuri, maghiarii s-au apărat cu întreg efectivul şi au făcut-o foarte bine în primele 84 de minute, în care Ronaldo şi-a arătat, din nefericire, vârsta. Au urmat 10 minute în care Ronaldo a întinerit, iar maghiarii s-au prăbuşit. De altfel, fimul acestui meci s-a rupt în doar patru minute, Schon a înscris pentru Ungaria în minutul 80, gol anulat corect pentru o poziţie afară din joc, după care, în 84, Guerreiro a şutat spre poartă şi mingea a fost deviată nefericit în plasă de un fundaş. A urmat mini-recitalul lui Ronaldo, un gol din penalty (87) şi un altul dintr-o fază foarte frumoasă construită integral de el (92). Cam aşa stă treaba cu marii jucători, au nevoie de câteva minute ca să ia faţa unora care aleargă non-stop 90. Cu această ocazie Ronaldo a mai bătut şi câteva recorduri, e singurul fotbalist din istorie care joacă la 5 turnee finale de Campionat European , are cele mai multe meciuri jucate la turneele finale, 22, şi l-a depăşit pe Platini (9 goluri) în topul celor mai buni marcatori la EURO, având 11 reuşite.

Există şi urmăritori ai fotbalului, de dată mai recentă, care nu înţeleg ambiţiile supradimensionate ale Ungariei în acest sport. Să facem un scurt recurs la statistică şi să vedem cum stă treaba cu echipele care s-au înfruntat la Budapesta. Dacă privim în istoria fotbalistică europeană a ultimului secol, cele două echipe se află printre formaţiile care au reuşit performanţe demne de luat în seamă. Echipa naţională de fotbal a Ungariei a ajuns de două ori în finala Campionatului Mondial de Fotbal, în 1938 şi 1954, şi de trei ori în sferturile aceleaşi competiţii, 1934, 1962, 1966. Nici performanţele de la Campionatul European nu sunt de neglijat, semifinalistă în două rânduri, 1964, 1972. De partea cealaltă Portugalia are o medalie de bronz la Campionatul Mondial, 1966, şi un loc patru, 2006, fiind Campioana Europeană en-titre, vicecampioană în 2004, şi de trei ori semifinalistă, 1984, 2000, 2012.