Danemrca a învins Cehia şi s-a calificat în semifinale. Danezii au talent să povestească, iar ca să faci acest lucru ai nevoie şi de fapte nu doar de o imaginaţie bogată. Hans Christian Andersen a fost un mare povestitor şi a fost danez. Norocul lui e că şi-a scris opera în secolul XIX, acum ar fi avut mari probleme cu diverse organizaţii, de la protecţia animalelor până la cele care vizează discriminarea, iar pentru pasajele mai sadice, Facebook l-ar fi blocat în primă fază, după care i-ar fi suspendat contul.

Andersen ar putea să povestească, uşor horror, uşor lacrimogen parcursul echipei naţionale a ţării sale la acest Campionat European. Basmul ar începe abrupt şi tragic, cu Eriksen (foto) înconjurat de colegi, medici, prieteni, moarte, speranţă şi s-ar termina...încă nu ştim cum, nu este exclus chiar pe 11 iulie, în finala de pe Wembley. Orice e posibil când crezi cu adevărat în ceva.

E ceva special cu această echipă, fotbalistic şi nu numai, nu mai repetăm povestea cu vara lui 92, dar nici nu o putem ocoli complet. Danemarca a început meciul cu Cehia ca o mare echipă şi a găsit că e cazul să îl şi continuie la fel. Delany a deschis rapid scorul, minutul 5, iar aproape de pauză s-a făcut 2-0, graţie lui Dolberg. Cehia, echipă serioasă, s-a întrebuinţat, dar uneori e nevoie de ceva mai mult decât seriozitate ca să învingi un adversar care are inimă cât să topească un gheţar. Golul lui Schick din debutul reprizei a doua a vândut de doi bani falşi speranţe deşarte. Danemarca a închis foarte bine culoarele până la final, ruşind, după 29 de ani să revină în semifinalele Campionatului European.