E sărbătoare în Centrul Vechi. Indiferent cine joacă, în aceste zile terasele din centrul Capitalei sunt pline de suporterii macedoneni, care cântă, dansează, se îmbrăţişează cu orice trecător şi strigă puternic: "Makedonia, Makedonia". Trecătorii sunt pentru fanii Macedoniei "sestra" şi "brat", adică soră şi frate, berea curge în valuri, iar acolo unde nu e bere, frapiera ţine la rece sticlele de vodcă şi pe cele de apă tonică aferente. Steagul Macedoniei este peste tot, din boxele cârciumilor se aud melodii de la ei de acasă, care trezesc sângele fierbinte al balcanicilor din nordul Greciei şi care îi fac să se ridice de la mese, să cânte şi să danseze.
Nu contează ce meci este, ei se bucură. Franţa vs Germania a fost un meci ca oricare altul pentru fanii echipei ţării care a făcut concesii majore Greciei pentru a intra în NATO şi pentru a demara negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Ţara noastră a cedat Insula Şerpilor pentru a intra în NATO, iar conducătorii de atunci au fost numiţi trădători. Chiar dacă ulterior, actualul ministru de externe, Bogdan Aurescu, în calitate de avocat al ţării noastre, a obţinut recunoaşterea platoului continental al României până în apropierea Insulei Şerpilor. Cedarea unei insule fără valoare din punct de vedere geografic şi economic a fost o tragedie pentru unii semeni de-ai noştri. Mă întreb ce ar fi spus ei, dacă ar fi fost în locul macedonenilor ce au fost nevoiţi să schimbe denumirea ţării, pentru protecţia ei şi pentru aderarea la civilizaţia şi democraţia pe care Alexandru Macedon le ştia cu peste o mie de ani înainte ca francezii şi americanii să le descopere: Macedonia de Nord. Schimbarea denumirii acestei ţări este ca şi cum România ar cere Republicii Moldova să nu se mai numească Moldova, ci Basarabia, pentru că Moldova e până la Iaşi şi Ungheni. O inepţie europeană, aşa zis democratică numai pentru a face pe plac unei ţări ce a falimentat bugetul Uniunii Europene: Grecia.
Dar să revenim din această divagaţie... la meci. Franţa a câştigat, pentru că nemţii s-au bătut singuri. Cu un mijloc inexistent şi cu un atac apatic, Germania a contribuit la victoria cocoşilor galici prin autogolul lui Hummels, care i-a surprins neplăcut pe macedoneni, fani ai panzerelor. Am observat că mulţi dintre locuitorii Balcanilor sunt fani ai Germaniei şi că au şters cu buretele faptul că ţările lor au fost ocupate de nemţi atât în primul război mondial, cât şi în a doua conflagraţie globală. Probabil că civilizaţia lăsată în urmă de nemţi, bunul simţ pomenit şi de bunicii noştri în dauna barbarismului altora au lăsat amprente în conştiinţa naţională care vede naţiunea germană ca pe una salvatoare. Iar o ţară ca Macedonia, ce are un pic peste 2 milioane de locuitori, simte nevoia unui protector puternic aşa cum este Germania. Panzerele au pierdut marţi seară. Nu şi fanii macedoneni din Centrul Vechi care au continuat petrecerea la o oră după miezul nopţii pe ritmurile Tarafului Rutenilor, pe manelele ce au invadat zona şi pe acordurile muzicii de acasă ce se auzea din când în când în boxe. Şi vor continua să petreacă până la meciul cu Ucraina, de pe Arena Naţională, şi probabil că vor petrece, chiar dacă vor pierde la Bucureşti, şi la Amsterdam când vor juca împotriva Olandei..., pardon naţionalei Ţărilor de Jos.
Pentru fraţii şi surorile de la sud de Dunăre, participarea naţionalei lor la un turneu final e un prilej de sărbătoare. Pentru ei, încrâncenarea specific dâmboviţeană în cazul unei înfrângeri la un turneu final nu are sens, deoarece fotbalul a rămas un spectacol şi, ca la orice spectacol, macedonenii din galerie aplaudă actorii, plâng dacă favoriţii pierd, dar petrec împreună chiar şi cu rivalii din teren, imediat ce luminile se sting pe Arena Naţională.
Există viaţă şi dincolo de turnelul final Euro 2020.
