Agenţii străini

România nu are agenţi străini? Suntem o excepţie care confirmă regula? Ba bine că nu. La fel ca şi în alte state sau chiar mai mult, pentru că suntem mai vulnerabili, în România mişună agenţii altor puteri. Unii sunt doar de influenţă, alţii sunt ceva mai mult. O parte dintre aceştia ar putea fi cunoscuţi.

Dar în acest scop este nevoie de o lege. O lege care să aducă normalitatea şi în România. Măcar-măcar după modelul practicat în Statele Unite ori în alte ţări. Agenţii străini pot fi persoane fizice, dar pot fi şi persoane juridice. Chiar dacă sunt persoane juridice, în spatele acestora se ascund tot persoane fizice. Dacă luăm urma banilor, aflăm cu uşurinţă care sunt cel puţin o parte dintre agenţii străini care mişună prin România. Desigur, pentru moment, dată fiind postura geopolitică a ţării noastre, ne preocupă în primul rând agenţii Federaţiei Ruse sau ai aliaţilor acesteia. E important însă să-i cunoaştem şi pe ceilalţi.

De aceea, pledez pentru oportunitatea instituirii unui act normativ care să rezolve cel puţin o parte a problemei. Întrucât fundaţiile nu prea sunt controlate, fiind o practică ocolirea acestora de către Fisc, şi ţinând cont că funcţionează o puzderie de fundaţii de tot felul, cred că a sosit momentul ca acestea să-şi declare în modul cel mai transparent sursele de venituri. Iar dacă obţin sub formă de donaţii bani din străinătate, indiferent care ar fi acea străinătate, fundaţiile ar trebui să se declare sub sancţiunea legii agenţi străini. Şi automat toţi cei care conduc respectivele fundaţii vor putea fi cuprinşi într-o listă naţională a agenţilor străini. Şi ar putea fi urmăriţi nu ca spioni, nu ca sabotori, nu ca nişte criminali, ci pur şi simplu ca agenţi străini care-şi desfăşoară activitatea pe teritoriul României. Toleraţi fiind de statul român, care însă, în acelaşi timp, în mod legal, are posibilitatea să pună lupa pe ei, prin intermediul instituţiilor de forţă.

În definitiv, ce interes are un alt stat să finanţeze un ONG din România? Sau ce interes are să facă acest lucru o societate comercială dintr-un alt stat? Sau de ce ar fi atât de preocupată de soarta României şi de societatea civilă de la noi o fundaţie internaţională, al cărei sediu central se află în altă parte?

Pentru a nu fi acuzat cumva că sunt obsedat de pericolul Federaţiei Ruse, care a împânzit această parte a lumii cu vaste reţele de agenţi, unii disimulaţi în fundaţiile care acţionează aici, mă voi referi în cele ce urmează la reţeaua Soros, care militează, vezi Doamne, în întreaga lume pentru o societate deschisă. George Soros, arhitectul acestei fundaţii, un matematician de mare valoare, s-a distins în lumea întreagă dând un prim tun, la acea dată legal, la bursa din Londra, unde a reuşit să anticipeze, spre propriul profit, fluctuaţii semnificative. În această operaţiune îşi are originea averea sa fabuloasă. Ei bine, una dintre marile operaţiuni transformate într-o uriaşă afacere la nivel mondial constă chiar în crearea, aparent din motive filantropice, a fundaţiei Open Society. A mai demonstrat şi cu alte prilejuri cum operează în afara Statelor Unite reţeaua de fundaţii Soros. Ea s-a dezvoltat cel mai puternic în state în care democraţia, într-o formă sau alta, a fost şi este captivă. Aparent, fundaţiile Soros contribuie la formarea pe calea acordării unor burse a unor tineri valoroşi, capabili să lupte pentru democraţie. Şi o vreme chiar aşa şi funcţionează mecanismul. Apoi respectivele persoane sunt împinse, pe diverse căi, în structurile de conducere ale statului respectiv. Se susţin unii pe alţii, până când ajung la butoanele de decizie. Şi în România mulţi asemenea concetăţeni au primit burse în străinătate, au fost ajutaţi să dobândească cunoştinţe şi abilităţi deosebite, iar apoi au fost înşurubaţi în diverse poziţii din conducerea statului. Cu rare excepţii, toţi aceştia, aşa cum s-a dovedit, şi pot da nenumărate exemple, au slujit cealaltă faţă a imperiului Soros. Respectiv zona de afaceri. În final, ca să mă opresc pentru moment aici, în raport cu ce a investit făcând-o pe filantropul, George Soros a obţinut profituri fabuloase din toate statele în care a acţionat. Inclusiv în România.

În aceste condiţii, nu ar fi firesc ca opinia publică şi autorităţile statului care au mai rămas nemânjite să ştie cu precizie cine sunt persoanele care, în spatele unor organizaţii ale societăţii civile, beneficiază de susţinere în primul şi în primul rând financiară din partea Open Society sau, ca să generalizăm, din partea oricărei entităţi de acest fel, indiferent care ar fi ţara de origine?

Nimeni nu ne poate împiedica să elaborăm şi să promovăm un asemenea act normativ. Desigur, cu excepţia entităţilor care, în felul acesta, ar fi obligate să se transparentizeze. Şi care, fireşte, ar putea să acţioneze şi în România, la fel cum acţionează în prezent în Georgia, scoţându-şi la bătaie în stradă infanteria grea, utilizând în forţă propaganda neagră şi încercând să blocheze o asemenea lege sub pretextul că ar fi nedemocratică. De ce nu reacţionează aceşti activişti în acelaşi fel şi în Statele Unite? Oare de ce? De ce doar în state vulnerabile?