AM INTRAT ÎNTR-O EPOCĂ SOFISTICATĂ Bursele au renunţat la rolul de "barometru al economiei"

Cred că burselor ar trebui să le fie interzis să se listeze la burse şi mai cred că interdicţia ar trebui adoptată ca principiu al pieţei de capital şi ca regulă a oricăreia din pieţele de capital.

Am convingerea că listarea burselor la bursă conduce la autoreflexivitate - preţul acţiunilor sale se descoperă prin propriile mecanisme, adică îşi cotează cota. Situaţia poate fi descrisă într-o teo-rie, dacă sistemul său este suficient de larg ca să cuprindă teoria numerelor a lui Peano.

Dar austriacul Kurt Gödel (citeşte NOTA, din stînga) a demonstrat, încă la 1931, prin celebrele sale "teoreme de incompletitudine", că un astfel de sistem ajunge în mod fatal la antinomii (propoziţii asupra cărora matematica ori logica nu pot decide dacă sînt adevărate sau false).

Unui bun matematician îi este lesne să transfere teoremele lui Godel în teoria matematică asupra burselor care se listează.

Ceea ce ar întemeia matematic opinia că listarea unei burse reprezintă un mecanism multiplicator (falsificator) al imaginii performanţelor sale financiare (cînd cade, cade mai mult decît se justifică; cînd creşte, creşte mai mult decît merită; după cum, poa-te înregistra o evoluţie absolut paradoxală - să crească cînd are performanţe proaste şi să cadă, cînd, dimpotrivă este în cîştig).

În definitiv, indicele unei burse şi cota sa la bursa unde este listată ar trebui să evolueze paralel, exprimînd, amîndouă, performanţele bursei în chestiune. Dar lucrurile nu se petrec niciodată aşa, iar pariurile pe indici şi preţurile acţiunilor burselor listate au vieţi proprii, complet separate.

Iniţial, bursele au apărut ca reuniuni de negustori onorabili, îndepărtînd acele suspiciuni care necesitau cercetare migă-loasă pentru încheierea unei tranzacţii în siguranţă. Dezvoltarea lor ulterioară a urmărit aceeaşi ţintă - simplificarea deligenţelor pentru încheierea tranzacţiilor. Pentru asta au inventat fungibilitatea, au inventat certificatele care atestă existenţa mărfii (şi calitatea ei), pentru asta au inventat standardizarea ordinelor, la asta serveşte dematerializarea şi delocalizarea contemporane, eliberînd negustoria de sarcini culturale şi de detectiv, de trudă birocratică şi de specializare pe ramuri de producţie, au eliberat-o de truda deplasării şi de irosirea timpului.

În sarcina negustorilor a rămas, doar, preocuparea pentru preţ şi întreaga lor străduinţă profesională se concentrează, la burse, pentru descoperirea şi anticiparea preţului. Bursele le-au preluat toate celelalte preocupări, dînd posibilitatea multiplicării enorme a numărului tranzacţiilor încheiate. Asta a deschis o nouă epocă - cea a fluctuaţiei preţului de la o secundă la alta, oferind imaginea evoluţiei economice în timp real. Ceea ce a condus la clasica definire a burselor drept "barometru al economiei".

Cu un efect de "feed-back" asupra economiei, implicînd în ea componenta moral-psihologică a pieţei. Astfel că, de exemplu, unei întreprinderi bine cotate la bursă îi este înlesnită finanţarea şi negocierea cu partenerii şi furnizorii, după cum îi este mai dificil dacă este prost cotată şi evoluează slab la bursă.

Acest efect de "feed-back"este însă deosebit de pervers în cazul unei burse listate la bursă, avînd potenţa să-i devasteze companiile pe care le listează la origine, fără alt motiv decît cel subiectiv - speculativ de la cota de sosire, după, cum, tot aşa poate provoca şi nejustificată isterie investiţională în piaţa de origine.

Subiectul listării burselor este, în opinia mea, tratat superficial în literatura de specialitate, experţii sesizînd pericolele dar recomandînd compromisul să nu se listeze pe ele însele, ci să intre la cota altei burse.

Ceea ce nu amînă şi nu diminuează cu nimic pericolul autoreflexivităţii Gödeliene, cu atît mai mult cu cît proprietarii unei burse ajung, prin intermediul propriei burse, să fie acţionari ai altei burse şi, în acelaşi timp, jucători pe pieţele ambelor. De alt-fel, bursele ignoră complet recomandarea de compromis, căci NYSE este listată la NYSE, NASDAQ la NASDAQ, Deutsche la Deutsche, London la London şi Euronext la Paris.

Cu efecte impredictibile în pieţe şi în economie, dar cu o certitudine: bursele intră într-o epocă sofisticată, pierzîndu-şi rolul definitoriu de "barometru al economiei".