ANALIZA SAXO BANK: Este tehnologia de imprimare 3D în sfârşit gata să-şi ia avânt?

Industria de imprimare 3D, numită şi producţie aditivă, a existat de la sfârşitul anilor 1980 şi a cunoscut numeroase starturi ratate: cel mai cunoscut a fost în 2013, când investitorii şi industria credeau că fiecare gospodărie era pe punctul de a deţine o imprimantă 3D. Viitorul s-a dovedit foarte diferit şi industria a realizat în cele din urmă că viitorul este producţia aditivă, creând componente mai bune pentru aplicaţii industriale. Ultimii ani de standardizare, disponibilitate a materialelor şi costuri mai mici au determinat unele firme de cercetare să prezică faptul că industria este la punctul culminant al unui deceniu de creştere rapidă.

Problema constantă pentru tipărirea 3D a fost complexitatea sa, de la proiectarea componentei în software specializat, la costurile ridicate şi lipsa standardelor. Imprimarea 3D este încă utilizată, dar a adoptat încet cuvântul producţie aditivă, reflectând faptul că viitorul său constă în producţie industrială. În ultimii doi ani s-au înregistrat creşteri ale standardizării, costuri mai mici, mai multe materiale disponibile pentru producţie, cu progrese deosebite în tipărirea metalelor, determinând unele firme de cercetare să proiecteze o piaţă de imprimare 3D la... 41 miliarde dolari până în 2026.

Imprimarea 3D este potrivită pentru prototiparea rapidă şi mai ieftină a componentelor, dar industria nu este încă pregătită pentru producţia la scară largă, dar standardizarea sporită va duce la o reducere accelerată a costurilor şi la adoptarea mai rapidă în următorii ani. Drumul spre creştere ar putea fi destul de lung. Graficul de mai jos arată şansa adoptării imprimării 3D în următorii patru ani în producţia industrială.

Vedem industria de imprimare 3D ca o opţiune pentru multe companii industriale de a reduce costurile şi greutatea componentelor, care la rândul lor măresc eficienţa energetică. În această lumină, industria de producţie aditivă ar putea face parte din viitoarea strategie de decarbonizare pe care am mai analizat-o în materialele noastre.

Coşul nostru pentru companiile de imprimare 3D este cel mai mic pe care l-am făcut până acum, cu doar 16 companii. Vrem ca toate coşurile noastre să ofere o expunere cât mai adecvată a unei teme, prin urmare acest coş este mult mai restrâns decât ETF-urile disponibile pentru imprimare 3D de pe piaţă. Aşa cum arată tabelul, analiştii sunt, în general, pozitivi în industrie, cu un preţ mediu ţintă cu 17% peste preţul actual. Coşul a depăşit, de asemenea, MSCI World din decembrie 2015, deşi, pe măsură ce avem toate coşurile tematice, graficul de performanţă pe cinci ani are o anumită tendinţă de supravieţuire şi, prin urmare, ar trebui luat ca un indicator pentru performanţele viitoare. Una dintre cele mai cunoscute companii de tipărire 3D în acest moment este Desktop Metal, care a făcut IPO în mai 2019 şi tocmai a început comercializarea, cu venituri preconizate să atingă 103 milioane de dolari în 2021; cu o valoare de piaţă de 2,8 miliarde dolari, Desktop Metal reflectă apetitul reînnoit pentru risc pentru această industrie.

Riscuri cheie

Industria imprimării 3D a cunoscut o mulţime de suişuri şi coborâşuri de la sfârşitul anilor 1980, perioada de publicitate din 2013 păcălind mulţi investitori, provocând suspiciuni susţinute cu privire la viitorul imprimării 3D. Industria este încă mică şi există încă multe obstacole care trebuie depăşite înainte ca producţia aditivă să poată lua avânt şi, astfel, industria ar putea experimenta un alt start fals. Evaluările sunt optimiste şi multe dintre companiile din coşul nostru sunt mici; unele nu au aproape niciun venit. Aceasta înseamnă că aceasta este o zonă cu risc foarte ridicat, în ciuda unui viitor potenţial promiţător. Un alt risc pentru investitori este acela că firmele industriale mari creează capacităţi interne de producţie aditivă din cauza necesităţii unei integrări profunde în procesele de fabricaţie existente şi că, astfel, companiile din coşul nostru nu vor capta valoarea imprimării 3D.