BNR ne trimite la vânătoare de gâşte sălbatice

Macrostabilitatea, macroprudenţialitatea şi reformele structurale au fost printre cele mai importante subiecte prezentate jurnaliştilor în cadrul Seminarului EU-COFILE de săptămâna trecută, de la Sinaia, iar accentul s-a pus, în special, pe analiza situaţiei din sistemul bancar.

Viceguvernatorul Liviu Voinea a prezentat lista băncilor de importanţă sistemică de la noi, care include BCR, BRD, UniCredit, Raiffeisen, Banca Transilvania, ING, Alpha Bank, Garanti Bank, CEC Bank şi Bancpost. Lista a fost elaborată conform metodologiei stabilite de Autoritatea Bancară Europeană (EBA), iar cele 10 bănci deţin, cumulat, 72% din activele sistemului bancar şi 75% din depozite, cota de piaţă individuală fiind de peste 2% din sistemul bancar.

Dezbaterile cele mai aprinse au avut loc în jurul noilor proiecte de lege dezbătute în Parlament, în special legea dării în plată a garanţiilor pentru stingerea datoriei debitorilor.

Subiectul dării în plată a ocupat un loc central şi în cadrul prezentării oferite de conducătorul Direcţiei de Supraveghere din cadrul BNR, Nicolae Cinteză, în ultima zi a seminarului.

Acesta a precizat că media solvabilităţii băncilor din sistem reprezentată prin gradul de adecvare al capitalului, este foarte ridicată, pe fondul unei calităţi foarte bune a portofoliului de credite şi a continuării tendinţei de scădere a creditelor neperformante.

Cu toate acestea, nivelul provizioanelor va cunoaşte o uşoară creştere în T4 2015, ca urmare a recomandărilor BNR, în condiţiile în care s-a înregistrat o scădere a provizioanelor IFRS în perioada anterioară, dar fără un declin semnificativ al valorii creditelor vândute sau al celor scoase din bilanţ şi anulate.

Concluzia lui Nicolae Cinteză a fost că băncile au operat noi restructurări masive în cadrul portofoliilor de credite, astfel încât cele "uscate" au "înverzit" din nou.

Conform datelor prezentate de conducătorul Direcţiei de Supraveghere din BNR, valoarea creditelor restructurate a fost de circa 24,9 miliarde de lei în septembrie 2015, iar Banca Naţională a cerut băncilor să prezinte un istoric extins al restructurărilor.

Din păcate, acest fenomen arată că atât Banca Naţională, cât şi băncile comerciale au înţeles greşit modul în care trebuie rezolvată problema creditelor neperformante, mai ales în condiţiile în care dictonul "un credit nu devine neperformant, ci este acordat neperformant" se bucură de o acceptare destul de largă în sistemul financiar. Oare unde trebuie căutată vinovăţia când, în "vremurile bune", se acordau credite pe baza garanţiilor supraevaluate fără o evaluare atentă a perspectivelor fluxurilor de numerar ale firmelor sau ale clienţilor persoane fizice?

Acesta este şi motivul pentru care s-a ajuns la gradul ridicat al neîncrederii în bănci, adică la un mediu deosebit de favorabil unor iniţiative legislative caracterizate mult prea uşor ca fiind "populiste".

În acest context, Nicolae Cinteză a precizat că, deşi riscul extern continuă să rămână un risc major pentru sistemul bancar, cea mai îngrijorătoare evoluţie s-a înregistrat în ceea ce priveşte riscul intern, care l-a depăşit pe cel extern ca urmare a creşterii riscului de reglementare legislativă.

Aici este vorba, bineînţeles, despre noile proiecte de lege dezbătute în Parlament, în special legea conversiei creditelor în valută şi legea dării în plată.

Nicolae Cinteză a precizat că legea dării în plată nu este bună, deoarece îi favorizează pe debitorii care au luat credite în scop speculativ şi nu protejează debitorii care locuiesc în apartamentele cumpărate pe credit. De asemenea, în proiectul de lege nu se face diferenţa între tipurile de garanţii ipotecare.

Efectele posibile ale adoptării legii dării în plată a garanţiilor pentru stingerea datoriei au fost analizate de BNR în 16 scenarii, dintre care şase includ cazul unei bănci care intră direct în faliment, pe fondul scăderii ratei de adecvare a capitalului sub 2%.

Dar nu vine această afirmaţie în contradicţie cu declaraţia şefului Direcţiei Supraveghere privind solvabilitatea ridicată a băncilor? Sau gradul ridicat de adecvare al capitalului este doar o iluzie?

Trebuie să amintim aici că indicatorul de adecvare a capitalului se calculează pe baza activelor ponderate la risc, reprezentând raportul dintre fondurile proprii şi activele ponderate la risc.

În cazul creditelor ipotecare de la noi, ponderea este de 35% pentru creditele acordate cu un avans de cel puţin 20%, după cum a arătat Nicolae Cinteză. Dacă se adoptă legea dării în plată, o casă preluată de bancă va înlocui creditul aferent în bilanţ, dar cu o pondere de risc de 100%, adică instituţia financiară trebuie să acopere integral expunerea prin capital.

Obligaţiunile de stat au un tratament preferenţial, ponderea de risc fiind zero, adică băncile nu trebuie să aloce capital pentru eventualele pierderi aferente portofoliilor de obligaţiuni guvernamentale. Experienţa Greciei arată că ipoteza lipsei de risc a titlurilor de stat nu este realistă, chiar dacă intră în cadrul de reglementare din ţările europene.

Cel mai puternic argument al lui Nicolae Cinteză, împotriva legii dării în plată a fost, însă, "omorârea de tot a creditării". Avansul pentru un credit ipotecar va creşte de la 15% - 20% până la 40% - 45%, iar cei mai afectaţi "vor fi tot amărâţii ăia care vor să-şi cumpere o garsonieră sau un apartament cu două camere", după cum a declarat oficialul BNR.

Din păcate, argumentul lui Nicolae Cinteză reprezintă un caz clasic de trimitere la "vânătoare de gâşte sălbatice". Dicţionarul Cambridge defineşte "vânătoarea de gâşte sălbatice" drept "o căutare fără succes, o pierdere de vreme, pentru că persoana sau lucrul căutat nu există sau se află în altă parte".

Un avans de 45% pentru o garsonieră de 40 de mii de euro (n.a. estimare de preţ lansată de participanţii la seminar) este, într-adevăr, o sumă foarte mare pentru majoritatea românilor. Dar o reaşezare a pieţei creditului nu implică şi o ajustare serioasă a preţurilor de pe piaţa imobiliară, în condiţiile în care acestea sunt încă foarte departe de adevărata putere de cumpărare a populaţiei? Nicolae Cinteză nu a răspuns la întrebare.

A fost amintită, desigur, şi întrebarea retorică referitoare la plata obligaţiilor financiare ale băncilor către deţinătorii de depozite în "cărămizi şi termopane", dar şi aici avem o trimitere la "vânătoare".

Bineînţeles că băncile nu vor plăti dobânda şi principalul depozitelor, ci trebuie să vândă casele primite de la datornici, iar realizarea tranzacţiilor va presupune, de asemenea, prăbuşirea preţurilor de pe piaţa imobiliară, cu efecte majore asupra tuturor garanţiilor bancare şi a necesarului de capitalizare.

Când a amintit de riscul extern, oficialul BNR a oferit doar exemplul Greciei, unde marile bănci de pe piaţă riscă să intre într-un proces de rezoluţie, care ar afecta, inevitabil, şi sistemul nostru bancar, prin intermediul subsidiarelor prezente pe piaţa românească.

Din păcate, dimensiunea riscului extern nu este dată doar de situaţia din Grecia. După testul de stres din acest an, unde băncilor din Marea Britanie li s-a cerut să simuleze o prăbuşire a economiei Chinei, Banca Angliei va cere instituţiilor financiare să includă şi recesiunea din SUA ca ipoteză a viitorului test de stres, după cum scrie The Telegraph.

BNR va lansa, în primăvara anului viitor, programul de evaluare a calităţii activelor pentru băncile cu caracter sistemic. Cele două bănci greceşti care nu fac parte din listă vor fi incluse şi ele în program.

Va urma apoi, probabil, şi testul de stres, unde prăbuşirea comerţului mondial şi o eventuală închidere a graniţelor în Europa nu trebuie să lipsească.

Dacă Banca Naţională va da dovadă şi de o transparenţă mai ridicată în publicarea rezultatelor, atunci vom putea spune că s-a făcut primul pas către schimbarea percepţiei faţă de bănci.

Recâştigarea încrederii este, însă, un "animal" mult mai special, poate cu o natură chiar mai iluzorie decât a renumiţilor unicorni, care se depărtează tot mai mult când suntem trimişi la "vânătoare de gâşte sălbatice".