Ce numesc specialiştii greutate normală?

Multe persoane adulte îşi pun întrebarea câte kilograme ar trebui să aibă pentru a fi considerate sănătoase. Răspunsul corect este că nu există greutate ideală , deoarece o mulţime de factori condiţionează statusul nutriţional, respectiv modul în care o persoa­nă arată. Aceşti factori sunt vârsta, sexul, etnia, forma corpului, distribuţia ţesutului adipos, raportul dintre masa ţesutului adipos şi masa musculară, activitatea fizică.

Acumularea de kilograme în exces se numeşte suprapondere sau obezitate. Greutatea peste limita normalului creşte riscul de apariţie a bolilor cronice precum diabetul zaharat de tip 2, hipertensiunea arterială, bolile cardiovasculare, bolile musculo-scheletale şi cancerele. Deşi nu toate persoanele afectate de suprapondere sau obezitate prezintă aceste boli asociate, şansele cresc pe măsură ce durata de menţinere a greutăţii peste limita normalului este mai mare.

Deficitul ponderal sau subponderea sunt definite ca greutatea sub limita normalităţii şi reprezintă o consecinţă a unor boli precum anorexia nervoasă, hipertiroidismul, tuberculoza sau cancerele.

Metodele de evaluare a statusului nutriţional sunt: indicele de masă corporală, circumferinţa abdominală, raportul circumferinţelor abdominală-fesieră, raportul circumferinţă abdominală-înălţime, procentul de ţesut adipos.

Indicele de masă corporală este metoda cea mai simplă şi mai utilizată de evaluare a statusului nutriţional al unei persoane adulte. Acesta se referă la raportarea greutăţii actuale la înălţime folosind formula: greutate (în kilograme, kg) divizată la înălţime (în metri, m) ridicată la pătrat, şi se măsoară în kg/m². Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), indicele de masă corporală normal este cuprins între 18.5 şi 24.9 kg/m². Valori peste 25 kg/m² semnifică greutate peste limita normalului, astfel, valori cuprinse între 25 kg/m² şi 29.9kg/m² se referă la suprapondere, iar valori peste 30 kg/m² se referă la obezitate. Valori sub 18.5 kg/m² indică prezenţa subponderii.

Circumferinţa abdominală se măsoară la jumătatea distanţei dintre marginea inferioară a coastelor şi marginea superioară a osului coxal anterior, în dreptul ombilicului. Valori sub 80 cm sunt considerate normale la femei, în timp ce valori peste 80 cm semnifică obezitate de tip abdominal cu risc cardiovascular probabil sau cert atunci când circumferinţa este mai mare sau egală cu 88 cm. La bărbaţi, valori sub 94 cm sunt considerate normale, iar valori peste 94 cm semnifică obezitate de tip abdominal cu risc cardiovascular probabil sau cert atunci când circumferinţa este mai mare sau egală cu 102 cm.

Raportul circumferinţelor abdominală-fesieră se referă la compararea circumferinţei abdominale cu circumferinţa fesieră- diametrul cel mai mare al şoldurilor. Acest raport are valori normale când este situat sub valoarea de 0.9 la bărbaţi şi sub 0.85 la femei. Persoanele ce prezintă valori crescute ale acestui raport sunt la risc crescut pentru boli cardiovasculare.

Raportul circumferinţă abdominală-înălţime se referă la compararea circumferinţei abdominale cu înălţimea. Acest raport are valori normale când este situat sub valoarea de 0.5.

Dezavantajul utilizării indicelui de masă coporală este că nu ia în considerare procentele de ţesut adipos, muscular şi osos sau distribuţia ţesutului adipos. Iar dezavantajul utilizării celor două rapoarte este că nu ia în considerare procentele de ţesut adipos şi muscular, şi raportul acestora.

Procentul de ţesut adipos se obţine prin divizarea masei de ţesut adipos la greutatea actuală. Determinarea masei de ţesut adipos este realizată de personal medical de specialitate prin măsurarea pliului cutanat, bioimpedanţă sau alte metode utilizate în cercetare. Unele dintre aceste metode de investigaţie pot indica procentul de ţesut muscular şi osos, precum şi distribuţia acestora la nivelul trunchiului şi membrelor, crescând precizia de evaluare a statusului nutriţional. Conform Consiliului American privind Exerciţiu Fizic (ACE), procentul de ţesut adipos diferă în funcţie de sex şi de nivelul de activitate fizică. Femeile cu greutate normală au procentul de ţesut adipos cuprins între 25-31%, în timp ce, bărbaţii au acest procent cuprins între 18-24%. Valori mai crescute semnifică prezenţa supraponderii sau a obezităţii, în timp ce, valori mai reduse pot fi prezente la persoane cu constituţie atletică sau cu subpondere.

În concluzie, greutatea corporală a unei persoane poate fi evaluată şi încadrată prin utilizarea combinată a celor cinci metode enumerate. Persoanele îngrijorate privind greutatea lor actuală, a formei corpului sau a compoziţiei corporale se pot adresa medicului specialist în diabet şi boli de nutriţie pentru diagnostic şi tratament adecvat ce include în principal optimizarea stilului de viaţă.