CONFERINŢA "CODUL INSOLVENŢEI" / STAN TÎRNOVEANU, ZAMFIRESCU, RACOŢI&PARTNERS: "Codul Insolvenţei - efecte pozitive în aplicare, dar mai necesită ajustări"

"Noul Cod al Insolvenţei, adoptat anul trecut, a avut efecte pozitive în practică asupra mediului de afaceri, dar mai necesită câteva ajustări", a declarat Stan Tîrnoveanu, partener senior în cadrul Zamfirescu, Racoţi&Partners (ZRP).

Domnia sa a precizat: "Unele elemente de noutate clarifică şi fluidizează procedura insolvenţei, însă regăsim şi câteva paradoxuri. De exemplu, în privinţa contestaţiilor prevăzute de art. 111 alin. 3 şi 4, se aplică regularizarea. Acest aspect prezintă un risc serios: sancţiunile privind nerespectarea obligaţiilor în etapa contestaţiei la tabelul preliminar (taxă de timbru, înscrisurile conformate cu originalul şi exemplare suficiente pentru comunicare etc.) sunt severe, respectiv anularea cererii şi amendă. Dacă noul Cod al Insolvenţei este în scopul prezentării unui tratament echilibrat al creditorilor, în privinţa contestaţiei avem rezerve serioase şi rezonabile, acestea rezultând din tratamentul contestaţiilor la tabelul preliminar".

Repunerea de drept în termenul de depunere a cererilor de admitere a creanţelor a creditorilor care nu au fost notificaţi individual se face conform Codului de procedură civilă (art. 42 alin. 3). Creditorii care nu au fost notificaţi potrivit prevederilor art. 99 alin 3. sunt consideraţi de drept repuşi în termenul de depunere a cererilor admitere a creanţelor, prin depunerea unei cereri de înscriere la masa credală, iar ei vor prelua procedura în stadiul în care se află la momentul înscrierii lor la masa credală. Stan Tîrnoveanu a subliniat că, astfel, nu mai operează decăderea pentru cei care nu au fost notificaţi prima dată, funcţionând de fapt instituţia repunerii în termen de drept. "În acest context, apare un paradox posibil: conform art. 49, se reconvoacă adunarea creditorilor atunci când decizia a fost luată conform unui cvorum şi vot nereale. Dacă avem preluarea procedurii în starea în care se află cum mai exercită dreptul un creditor a cărui contestaţie la creanţă a fost admisă?", a continuat domnia sa.

Reprezentantul ZRP a amintit şi de problemele care apar la capitolul nulităţii deciziei comitetului creditorilor (art. 51 alin. 5), considerând că sancţiunea anulării deciziei comitetului creditorilor în acest caz pare una disproporţionată şi că o sancţiune adecvată şi firească ar fi fost obligarea creditorului respectiv la daune. Posibile probleme pot apărea şi pe votul cu privire la metoda de valorificare a bunurilor şi preluarea bunurilor în contul creanţei.

Noua Lege a Insolvenţei stabileşte că, acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor poate fi introdusă şi de creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală, dacă administratorul/lichidatorul judiciar nu o face.

Insolvenţa nu este cauza unică a evaziunii fiscale, aşa cum se încearcă să se acrediteze în ultima perioadă, a mai declarat domnia sa, subliniind că evaziunea fiscală se manifestă şi prin insolvenţă, iar dimensiunea evaziunii are drept cauză faptul că ANAF acţionează foarte târziu pentru recuperarea creanţelor.