Coronavirus şi contractele comerciale

În contextul actual al pandemiei de coronavirus (COVID-19), ale cărei consecinţe se manifestă şi în afara cadrului sanitar, unele companii sunt în situaţia de a notifica partenerii comerciali cu privire la încetarea sau suspendarea contractelor, invocând pandemia actuală drept caz de forţă majoră.

Principalele cauze invocate sunt lipsa forţei de muncă ca urmare a închiderii şcolilor, grădiniţelor, a instituirii carantinei, izolării la domiciliu a anumitor salariaţi sau a măsurilor de protecţie luate de angajatori, care merg în multe cazuri până la trimiterea în şomaj tehnic a angajaţilor.

De asemenea, firmele se confruntă cu probleme de aprovizionare cu materie primă sau cu imposibilitatea onorării obligaţiilor de asigurare a transportului de marfă sau de persoane. Acestora li se adaugă măsurile suplimentare anunţate deja pentru a preveni răspândirea virusului, precum suspendarea anumitor activităţi şi cele care vor putea fi în continuare luate.

În acest context, companiile se vor putea regăsi în situaţia de a nu mai fi capabile să îşi execute pe deplin obligaţiile contractuale asumate faţă de partenerii comerciali (de exemplu, vor întârzia sau vor fi în imposibilitatea executării unei comenzi sau lucrări ca urmare a aprovizionării dintr-o zonă de risc sau ca urmare a măsurilor de carantină impuse de autorităţi, vor fi în imposibilitatea de plată a chiriilor, a ratelor bancare, etc).

Firmele dispun de un cadru legislativ care le permite să se protejeze de răspundere dacă se află în imposibilitatea de a-şi executa obligaţiile contractuale.

Mecanismul juridic de care se pot prevala părtile sunt în principal: forţa majoră, impreviziunea şi eventuale asigurări cu extensie pandemică a riscului de anulare contractuală.

Îns, va trebui efectuată o analiză concretă a fiecărei situaţii pentru a şti dacă firmele pot să se exonereze valabil de răspundere, total sau parţial, invocând evenimentul de forţă majoră sau dacă pot renegocia contractele în baza clauzei de impreviziune.

FORŢA MAJORĂ

CE ESTE : Potrivit art. 1351 alin. (2) din Noul Cod Civil, "forţa majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil".

În general, forţa majoră se referă la:

• evenimente străine de acţiunea sau inacţiunea omului (cum este cazul prezentei pandemii);

• evenimente care nu pot fi prevăzute, incluzând situaţii precum calamităţile naturale, revoluţiile, conflictele armate, loviturile de stat etc. În ceea ce priveşte epidemiile (şi inerent cu atât mai mult pandemiile),acestea au fost considerate din perspectivă jurisprudenţială, în anumite cazuri, cauze exoneratoare de răspundere sub forma forţei majore;

• evenimente invincibile şi inevitabile - pandemia COVID-19 poate întruni această condiţie atâta timp cât nu are încă un tratament, nu se cunosc urmările asupra sanătăţii omului, iar măsurile dispuse la nivelul Statului sau al fiecărei companii în parte pentru a evita îmbolnăvirea sunt de natură a conduce chiar la imposibilitatea de îndeplinire a obligaţiilor asumate contractual.

Condiţiile pentru a se putea folosi de forţa majoră, trebuie analizate separat, în funcţie de existenţa sau nu a unui contract scris semnat de părţi.

RELAŢII COMERCIALE CARE AU LA BAZĂ UN CONTRACT SCRIS

În cadrul relaţiilor comerciale, formula cea mai sigură din punct de vedere juridic este încheierea unui contract scris (de orice fel: de vânzare-cumpărare, prestări de servicii etc.), negociat clauză cu clauză şi semnat de către părţi.

Pârţile pot insera în contractele lor o clauză de forţă majoră, a cărei redactare se circumscrie principiului libertăţii contractuale, astfel încât conţinutul ei este stabilit în mod liber de către părţi.

Totodată, părţile au libertatea ca, la redactarea contractului, să modifice atât definiţia forţei majore, cât şi cuprinsul acestei cauze exoneratoare de răspundere, ajungând uneori până la a permite părţilor să nu se mai prevaleze de forţa majoră. În acest sens, Noul Cod Civil prevede la art. 1351 alin.(1): "Dacă legea nu prevede altfel sau părţile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forţă majoră sau de caz fortuit.

Astfel, înaintea invocării oricărei cauze exoneratoare de răspundere, analiza contractului este obligatorie. Se vor analiza în special capitolele referitoare la răspunderea contractuală, întârzierea sau neexecutarea obligaţiilor, comunicarea între părţi, prin raportarea la existenţ sau inexistenţa unei clauze care exonerează de răspundere, cum ar fi clauza de forţă majoră.

RELATII COMERCIALE CARE NU AU LA BAZĂ UN CONTRACT SCRIS

Pentru cazurile în care nu există contract sau când un contract scris nu conţine o clauză de forţă majoră, devin aplicabile prevederile Noului Cod Civil relative la executarea cu bună-credinţă a convenţiilor, ce dă naştere unei obligaţii de cooperare şi comunicare în sarcina părţilor pe parcursul executării contractelor, cu atât mai mult cu cât s-ar pune problema incidenţei unor evenimente de forţă majoră.

În acest caz, pentru a invoca forţa majoră trebuie analizate dispoziţiile Codului Civil, începând cu definiţia forţei majore, condiţiile de invocare şi efectele sale.

Însă, forţa majoră poate fi invocată chiar dacă nu există un contract scris între părţi sau o clauză de forţă majoră în contract, în baza şi în condiţiile stabilite de Noul Cod Civil.

Oricum, independent de existenţa unui contract scris, trebuie avut în vedere că:

• esenţa forţei majore este imprevizibilitatea. Aşadar, în contextul iniţierii unor relaţii comerciale, după ce epidemia cauzată de noul virus COVID-19 era cunoscută şi consecinţele începeau să se întrevadă, este discutabil în ce măsură se mai poate invoca forţa majoră drept cauză exoneratoare de răspundere, cel puţin pentru efectele existente sau previzibile la momentul iniţierii contractului. În aceste situaţii, considerăm că părţile trebuie să aibă în vedere distribuirea riscurilor şi limitarea contractuală a răspunderii;

• trebuie să existe o legătură de cauzalitate între obligaţia care nu mai poate fi îndeplinită şi cazul de forţă majoră (pandemia COVID-19); adică, în concret, trebuie demonstrat că respectiva obligaţie nu poate fi îndeplinită din cauza acestei pandemii, fără legătura cu vreo altă cauză care nu este în legătură cu această situaţie.

EFECTE ASUPRA CONTRACTELOR

Art. 1557 din Noul Cod Civil vorbeşte despre imposibilitatea fortuită de executare (cauzată de forţa majoră, cazul fortuit ori alte evenimente asimilate acestora), distingând între o împiedicare totală şi definitivă şi o împiedicare temporară în ceea ce priveşte executarea obligaţiilor contractuale.

• Când imposibilitatea de executare este totală şi definitivă şi priveşte o obligaţie contractuală importantă, contractul este desfiinţat de plin drept şi fără vreo notificare, chiar din momentul producerii evenimentului fortuit (art. 1557 alin. (1) Noul Cod Civil);

• Dacă imposibilitatea de executare a obligaţiei este temporară, creditorul poate suspenda executarea propriilor obligaţii ori poate obţine desfiinţarea contractului, conform regulilor comune de drept civil (art. 1557 alin. (2) Noul Cod Civil).

Fireste, atunci când sunt prestaţii realizate deja în baza contractului, iar obligaţiile corelative nu mai pot fi îndeplinite, se poate ajunge la restituriea prestaţiilor conform art 1635 Cod Civil (de exemplu atunci când bunurile au fost primite, însă cel obligat la plată se află în imposibilitatea de a mai plăti, ca urmare directă a cazului de forţă majoră, se poate solicita restituirea bunurilor respective).

DOCUMENTE NECESARE PENTRU A JUSTIFICA EVENIMENTUL DE FORŢĂ MAJORĂ

În mod normal, avizarea existenţei cazurilor de forţă majoră şi a efectelor acestora asupra executării obligaţiilor contractuale aparţine Camerei de Comerţ şi Industrie a României (CCIR), respectiv camerelor judeţene. Analiza situaţiilor comerciale concrete se face la cererea companiilor şi, în urma acesteia, se poate aviza sau nu existenţa forţei majore - privită exclusiv din perspectiva efectelor şi influenţei acesteia asupra executării obligaţiilor rezultate dintr-un raport comercial concretizat printr-un contract.

Însa, această instituţie nu este abilitată să statueze la nivel naţional/internaţional dacă o anumită situaţie poate reprezenta sau nu caz de forţă majoră.

În contextul instituirii stării de urgenţă pe teritoriul României prin Decretul nr. 195/2020 al Preşedintelui României, conform art. 12 al acestui decret, "Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri eliberează, la cerere, operatorilor economici a căror activitate este afectată în contextul COVID-19 certificate de situaţie de urgenţă, în baza documentelor justificative'".

Procedura de emitere a acestor certificate de situaţie de urgenţă urmează a fi publicată în zilele următoare.

Considerăm important de precizat că pentru avizarea cazului de forţă majoră, Camera de Comerţ şi Industrie impune existenţa unui contract scris şi a unei clauze de forţă majoră în contract. Fără a comenta aceste cerinţă ale Camerei, considerăm ca, în acest context, în cazul în care nu există un contract scris sau nu există o clauză de forţă majoră în contractul scris este posibil să se ajungă în faţa instanţelor judecătoreşti pentru constatarea cazului de forţă majoră.

ÎN CONCLUZIE următorii paşi trebuie urmaţi în cazul în care aveţi în vedere să invocaţi forţa majoră pentru a vă exonera de răspundere faţă de partenerul contractual :

• Verificaţi existenţa clauzei de forţă majoră din contractele încheiate şi câmpul ei de aplicare;

• Analizaţi condiţiile pentru a invoca forţa majoră, inclusiv necesitatea notificării acesteia către partenerul contractual;

• Stabiliţi cu claritate situaţia de fapt în care vă găsiţi ca urmare a pandemiei COVID-19, identificaţi obligaţiile contractuale afectate şi consecinţele pandemiei asupra obligaţiilor contractuale pe care vi le-aţi asumat; documentaţi imposibilitatea de executare a obligaţiilor;

• Evaluaţi regulat impactul măsurilor luate de Stat asupra obligaţiilor dvs contractuale, precum şi asupra obligaţiilor contractuale asumate de partenerul dvs.;

• Pregătiţi-vă de un eventual litigiu în cazul în care partenerul dvs. contractual contestă aplicarea clauzei de forţă majoră.

IMPREVIZIUNEA

Dacă forţa majoră nu este aplicabilă in concreto în privinţa unui anumit contract încheiat între părţi, trebuie analizată posibilitatea invocării cu succes a unei eventuale clauze de impreviziune, care ar permite o renegociere de către părţi a condiţiilor contractului.

Impreviziunea este o excepţie de la teoria forţei obligatorii a contractului, fiind reglementată de Noul Cod Civil. Această clauză poate fi invocată în cazul în care executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă pentru o parte, din cauza unei schimbări excepţionale a împrejurărilor care ar face ca executarea obligaţiei de către o parte să devină vădit injustă şi contractul profund dezechilibrat.

Prin invocarea impreviziunii, contractul al putea fi renegociat pentru a distribui în mod echitabil între părţi pierderile şi beneficiile cauzate de schimbarea împrejurărilor. în cazul în care partile nu ajung la un acord, judecătorul, la cererea uneia dintre părţi, poate adapta sau dispune încetarea contractului, la momentul şi în condiţiile pe care aceasta le fixează.

De exemplu, în contextul actualei pandemii, una dintre părţile contractului ar putea pune la dispoziţia partenerului sau contractual măsuri adecvate care să permită executarea contractului, însă în condiţii financiare excesiv de oneroase. Într-o atare ipoteză, această parte va putea solicita cocontractantului său iniţierea unei renegocieri a contractului.

Pentru a determina posibilitatea invocării impreviziunii şi a renegocierii contractului, trebuie analizate dispoziţiile contractuale şi văzut dacă există sau nu prevăzută o clauză de acceptare a riscului de impreviziune.

Din păcate, în practică, din multe contracte este înlăturată posibilitatea invocării unei eventuale clauze de impreviziune.

Asigurările cu extensie pandemică a riscului de anulare a contractelor

În situaţia în care companiile se confruntă cu anulări contractuale din cauza pandemiei de coronavirus (COVID-19), se pune problema analizării eventualelor contracte de asigurare subscrise de către acestea.

Analiza prevederilor contractelor de asigurare va oferi un răspuns cu privire la posibilele compensaţii. În special, va fi necesar să se verifice dacă, înainte de revelarea riscului unei pandemii de coronavirus, compania a încheiat sau nu o asigurare privind riscul de anulare a contractelor, cu o extensie pandemică (care să acopere ipoteza unei eventuale pandemii).

Asadar, având în vedere consecinţele legale ale pandemiei de coronavirus, companiile vor trebui să îşi analizeze contractele şi, în special, să verifice existenţa şi modalitatea de redactare a clauzelor privind forţa majoră şi impreviziunea. Prin urmare, este vorba de efectuarea unei analize in concreto a diferitelor situaţii contractuale întâlnite.

De asemenea, companiile afectate de consecinţele pandemiei de coronavirus trebuie să acţioneze cu bună-credinţă în implementarea acestor clauze şi, în egală măsură, în discuţiile/ negocierile cu partenerii lor comerciali.

Cristina BOJICĂ, Avocat Asociat, Cabinet de Avocat GRUIA DUFAUT

Rebecca DUNCĂ, avocat stagiar, Cabinet de Avocat GRUIA DUFAUT