CREDITELE ÎN FRANCI ELVEŢIENI Decizia justiţiei europene stârneşte contradicţii între bănci şi jurişti

Decizia luată la finalul săptămânii trecute de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) în cazul Kaslei contra OTP Ungaria a stârnit controverse puternice pe piaţa noastră, bancherii şi juriştii interpretând în mod diferit hotărârea Instanţei europene. Chiar şi avocaţii au fost împărţiţi în două tabere de rezoluţia CJUE, unii reprezentându-i pe clienţii bancari, iar alţii fiind apărători ai instituţiilor financiare.

Potrivit deciziei Curţii Europene de Justiţie, dacă până acum unii judecători erau de părere că dosarele care au ca obiect diferenţa de curs valutar din cadrul creditelor în valută nu fac obiectul justiţiei întrucât această diferenţă ar reprezenta parte din preţul creditului, pe viitor instanţele se vor putea pronunţa pe astfel de cazuri, stabilind dacă respectivele clauze contractuale sunt sau nu abuzive.

• Adrian Vasilescu, BNR: "Decizia Curţii Europene nu pune în pericol sistemul bancar românesc"

Împrumuturile în franci elveţieni reprezintă 4,1% din toate creditele bancare ce se află în derulare, după cum ne-a spus Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR. Domnia sa susţine că împrumuturile date în controversata monedă exotică totalizează peste un miliard de lei şi apreciază: "În aceste condiţii, suma de bani care ar urma să nu mai fie încasată de bănci dacă s-ar stabili că diferenţa de curs valutar plătită în cazul creditelor în franci elveţieni este abuzivă s-ar ridica la maxim câteva sute de milioane de lei, ceea ce, pentru 40 de bănci, câte avem în România, nu este un pericol. Nici pentru cele care au acordat astfel de credite nu reprezintă un pericol".

Adrian Vasilescu susţine că, în perioada în care în toată Europa au fost acordate credite în franci elveţieni, "BNR a spus, pe toate vocile, că oamenii nu trebuie să se repeadă să facă împrumuturi în această valută exotică pe care Banca Naţională a României nu o poate controla". "Foarte mulţi au ascultat şi de aceea suntem ţara cu cele mai puţine credite în franci elveţieni din Uniunea Europeană", ne-a mai spus reprezentantul BNR.

• Florin Dănescu, ARB: "Subiectul din Ungaria nu are nicio legătură cu ceea ce se întâmplă la noi"

Florin Dănescu, preşedintele executiv al Asociaţiei Române a Băncilor (ARB), este de părere că "subiectul din Ungaria nu are nicio legătură cu ceea ce se întâmplă piaţa noastră".

Domnia sa ne-a precizat: "CJUE s-a exprimat pe un caz înaintat de un cuplu de maghiari, făcând referire la diferenţa dintre cursul de vânzare şi cursul de cumpărare al băncii respective, nu la diferenţa dintre cursul de rambursare şi cursul de acordare a creditului", subliniind că decizia Instanţei europene a fost percepută în mod eronat la noi.

La rândul său, profesorul universitar Gheorghe Piperea, doctor în drept, ne-a explicat că întrebările adresate CJUE au fost trei: "În primul rând, s-a ridicat problema dacă diferenţa de curs dintre momentul acordării unui credit în valută şi momentul plăţii poate fi parte din preţ. Răspunsul Instanţei Europene a fost următorul: «Dacă această diferenţă de curs este considerată ca fiind esenţială în interiorul contractului, poate fi considerată parte din preţ». Însă, dacă o bancă susţine acest lucru, atunci înseamnă că respectiva bancă face speculaţii pe cursul valutar, ceea ce este interzis în relaţia cu clienţii. Curtea a lăsat de înţeles că banca nu este un speculator - cel puţin nu în relaţiile cu consumatorii.

Aici a intervenit o altă întrebare (care este, de fapt, o subîntrebare la prima), legată de înţelesul sintagmei «limbaj clar şi inteligibil». Curtea ne spune că nu este suficient ca limbajul din contract să fie clar şi inteligibil din punct de vedere gramatical, ci în primul rând trebuie să fie intelegibil din punct de vedere economic şi juridic. Consumatorului trebuie să-i fie clar de la început că îşi asumă un astfel de risc, o obligaţie de acest gen pe 25 de ani.

O a treia întrebare a făcut referire la diferenţa dintre cursul practicat la vânzare şi cel de cumpărare, punându-se problema dacă, în cazul în care răspunsul la prima întrebare este afirmativ, diferenţa dintre cursul la vânzare şi cel la cumpărare este remuneraţie. În acest caz, CJUE a dat un răspuns negativ".

În textul deciziei citate se arată: "Instanţa de trimitere consideră că se pune mai întâi problema dacă noţiunea de clauză care defineşte «obiectul principal al contractului», în sensul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13, înglobează fiecare element din contraprestaţie care trebuie plătit în numerar de împrumutat, inclusiv sumele care rezultă din diferenţa dintre cursurile de schimb aplicabile la deblocarea şi la rambursarea împrumutului, sau dacă numai plata dobânzii nominale, pe lângă acordarea creditului, intră în conţinutul acestei noţiuni".

• Vlad Muscalu, ING Bank: "Băncile care vor avea de suferit îşi vor acoperi pierderile din costurile viitoarelor operaţiuni"

Unii analişti susţin că cei care au luat credite în valute exotice au beneficiat de dobânzi mai mici faţă de cele practicate la împrumuturile în lei.

Gheorghe Piperea ne-a explicat, într-un amplu interviu acordat zilele trecute, că aceasta este o apărare periculosă pentru bănci, din toate punctele de vedere. Printre altele, domnia sa ne-a precizat: "Banca are obligaţia să se asigure contra riscului, conform Basel II, şi, de aceea, ea trebuie să fie foarte atentă când acordă un credit în altă valută dacât cea în care consumatorul îşi primeşte salariul. În acelaşi timp, o astfel de apărare este împotriva băncilor şi pentru faptul că la momentul în care a fost vândut împrumutul în franci elveţieni produsul a fost prezentat ca fiind foarte stabil, fapt pentru care a avut şi o dobândă «bună», deşi băncile care au oferit dobânzi mai mici au practicat comisioane mari.

În momentul în care o bancă a lansat pe piaţă un astfel de produs, a făcut şi o analiză de rating, în care se spunea că pentru credite în lei sau în euro multe persoane nu se calificau, întrucât cu 70% din salariu nu-şi puteau achita rata. În schimb, printr-o manipulare grosolană a statisticilor, pentru creditele în franci elveţieni aceeaşi persoane se calificau. Acesta este lucrul care vine cel mai mult în defavoarea băncilor".

Vlad Muscalu, economist şef în cadrul ING Bank, consideră că decizia CJUE este anormală, întrucât riscul valutar este o componentă a unor contracte de acest gen, la fel ca rata dobânzii.

"Dacă, totuşi, se va adopta o decizie care să declare abuzivă clauza în baza căreia împumutaţii suportă diferenţa de curs valutar, o parte din instituţiile financiare vor avea de suferit. Acestea, însă, îşi vor acoperi pierderile din costurile - comisioane, rate de dobânzi etc. - viitoarelor operaţiuni.

Avocatul Piperea consideră, însă, că îngheţarea cursului de schimb pentru astfel de credite la valoarea la care acestea au fost acordate nu reprezintă o pierdere pentru instituţiile bancare, "ci o corecţie a modelului de business": "În primul rând, dacă se va continua în acest mod, din 30% credite neperformante câte sunt acum, probabil se va ajunge la o proporţie de 60%. Nici dacă s-ar solicita restituirea unor sume nu vorbim despre un prejudiciu adus băncilor, pentru că este vorba despre o plată nedatorată".

Radu Crăciun, economist şef la BCR consideră că ne aflăm într-o zonă destul de vagă a modului în care o astfel de măsură ar putea fio aplicată sau nu la noi.

"Întotdeauna diavolul stă în detalii. Depinde de fiecare ţară cum va aplica decizia CJUE. Dacă va fi adoptată o măsură de acest gen, costurile cu diferenţa de schimb ar fi suportate de bănci şi este discutabil dacă este corect sau nu. În orice caz, va fi un impact asupra sistemului bancar, dar nu mă aştept să se întâmple ceva foarte curând", ne-a declarat domnia sa.

În opinia economistului Laurian Lungu, rata de schimb nu este menţinută constată, tocmai acesta fiind rolul pieţei. "Decizia Curţii Europene de Justiţie este cel puţin ciudată", conchide domnul Lungu.

Zilele trecute, Adrian Bordea, preşedintele Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), a menţionat că dacă legislaţia naţională nu este conformă cu cea a UE, reglementările europene prevalează. "Putem vorbi de o obligativitate când se interpretează o directivă europeană", a spus şeful CSM.

• Marius Dunca, ANPC: "Nu avem o legislaţie care să reglementeze constanţa cursului de schimb valutar în cazul contractelor de credit"

Mai mulţi clienţi bancari s-au adresat atât instanţei, cât şi Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), reclamând, în primul rând, scăderea veniturilor financiare şi creşterea ratelor lunare pentru creditele acordate de bănci, aceasta fiind datorată atât majorărilor de dobândă, cât mai ales creşterilor cursului de schimb valutar, după cum ne-a declarat Marius Dunca, preşedintele ANPC.

Domnia sa ne-a spus că reclamaţiile sunt analizate în baza reglementărilor privind protecţia consumatorilor, în prezent neexistând o legislaţie, din punct de vedere al protecţiei consumatorilor, care să reglementeze constanţa cursului de schimb valutar în cazul contractelor de credit achiziţionate de consumatori într-o altă valută decât moneda naţională.

Până în prezent, 104 procese intentate de clienţi împotriva băncilor pe speţa creditelor acordate în franci elveţieni au fost câştigate irevocabil numai la ICCJ, în toată ţara fiind câteva mii de astfel de dosare câştigate de consumatori. În acelaşi timp, aproximativ zece cazuri au fost pierdute, "singurele procese în care judecătorii s-au lăsat convinşi de apărarea băncii fiind cele în care au spus că nu se pot atinge de clauza respectivă întrucât aceasta ar face referire la preţ", potrivit lui Gheorghe Piperea, care ne-a spus: "Practic, aceste instanţe nu au spus că acea clauză nu e o clauză abuzivă, ci că nu este de competenţa lor să se pronunţe asupra preţului contractului. Acum este mult mai simplu pentru că avem decizia CJUE care spune contrariul - diferenţa de curs nu face parte din preţ".

Potrivit domniei sale, o clauză este abuzivă dacă face parte dintr-un contract de adeziune, dacă creează un dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor şi dacă sunt încălcate cerinţele bunei credinţe.

Marius Dunca ne-a precizat că, până la sfârşitul lui 2016, Directiva Europeană care va obliga băncile să accepte cererile clienţilor de a-şi converti în moneda naţională creditele în valută va trebui transpusă în legislaţia noastră. În prezent, există mai multe iniţiative legislative depuse în Parlament pe această temă.