CRONICA UNEI MORŢI ANUNŢATE Fotbalul se îndreaptă spre faliment

Fotbalul autohton se află pe buza prăpastiei. Ratarea calificării la Campionatul Mondial, numărul redus de oameni de afaceri care mai doresc să investească în echipe de club, şansele mici ca drepturile TV ale meciurilor din Liga 1 să mai fie vândute la acelaşi nivel cu cel din ultimii ani, sunt motive reale de îngrijorare. Prost gestionat de conducătorii ultimilor ani, unul din ei, Dumitru Dragomir, a fost debarcat din fruntea LPF, fenomenul fotbalistic se află într-o situaţie foarte grea. Cu o bază de selecţie îngustată de lipsa de interes pentru investiţiile în copii şi juniori, cu echipe sufocate de prezenţa unor jucători străini de valoare îndoielnică, a dispărut şi şansa de a salva situaţia prin vânzarea de jucători.

Fără îndoială autorul moral al acestui dezastru este preşedintele FRF, Mircea Sandu, de altfel chiar forul pe care-l conduce se confruntă cu mari probleme financiare, deficitul estimat pentru anul acesta este de 4.000.000 de euro, iar anul viitor se anunţă a fi şi mai greu. Calificarea la Campionatul Mondial de anul viitor nu ar fi făcut decât să prelungească agonia unui sistem profund bolnav. Lucrurile merg pe un drum greşit, iar imobilismul oamenilor care activează în sistem nu oferă prea multe speranţe celor care visează la o schimbare. Ca dovadă, noul preşedinte al LPF, Gino Iorgulescu, a început să se înconjoare de oamenii vechiului preşedinte. Nici candidatul cu cele mai mari şanse la şefia FRF, Gică Popescu, nu pare dispus să schimbe prea multe, de altfel Mircea Sandu având asigurat postul de preşedinte onorific. Fără rezultate, fără asumarea eşecurilor, cu organele de anchetă în ceafă, fotbalul nu mai este o afacere atractivă pentru eventualii investitori, tocmai de aceea cluburile sunt obligate să adopte strategii care să permită supravieţuirea pe termen scurt şi dezvoltarea pe termen mediu şi lung sau să tragă definitiv obloanele. Şi la nivelul mentalităţii antrenorilor şi jucătorilor trebuie făcută urgent o schimbare. Nu este normal ca un antrenor al echipei naţionale să spună că prezenţa la baraj este o mare performanţă, calificarea la Campionatul Mondial nefiind un obiectiv fixat prin contract. Cu o astfel de mentalitate e greu să reuşeşti să te mobilizezi tu personal şi să-i mai mobilizezi şi pe alţii. Faptul că, după o dublă de baraj în care echipa noastră nu şi-a creat nicio ocazie clară de gol, tehnicianul nu are nimic să-şi reproşeze spune totul despre situaţia actuală de la nivelul lotului. La adăpostul unui contract foarte bine făcut în favoarea sa, care prevede despăgubiri de 1.400.000 de euro în cazul unei demiteri înainte de termen, Victor Piţurcă îşi permite să sfideze fanii echipei naţionale când aceştia îi cer demisia, exasperaţi de jocul fără logică şi fără orizont al unor fotbalişti care par a fi victimele unor concepţii tactice falimentare. Cerută insistent, schimbarea lui Victor Piţurcă nu ar reprezenta decât aplicarea unui plasture peste o fractură de tibie şi peroneu, fără rezolvarea problemelor profunde, care presupune reformarea din temelii a întregului sistem, fotbalul autohton este condamnat la moarte, o moarte care poate surveni mai repede decât ne aşteptăm.