Cum e sacul Klaus Iohannis, aşa e şi peticul Nicolae Ciucă

Slugă până la capătul celor două mandate, la picioarele protectorului său, preşedintele Klaus Iohannis, ditamai generalul cu patru stele, preşedinte PNL, preşedinte al Senatului şi candidat prezidenţial, Nicolae Ciucă şi-a permis să-i mintă cu neruşinare pe partenerii de coaliţie, pe jurnalişti şi pe cetăţenii României. În legătură cu palatul modernizat pe bani mulţi, circa nouă milioane de euro, pe Bulevardul Aviatorilor, şi destinat, aşa cum reiese acum clar, preşedintelui Klaus Iohannis. Care ar trebui să-l utilizeze drept reşedinţa sa şi a soţiei sale. Iar după ce a minţit cu neruşinare, omul cu patru stele pe fiecare umăr în parte şi cu chipiul de militar pe cap, îşi acuză partenerul de coaliţie, pe Marcel Ciolacu, că e "pricinos".

Prin urmare, generalul Nicolae Ciucă a fost prins literalmente cu mâţa-n sac. Şi-a permis să secretizeze un document, care în mod normal ar fi trebuit să fie cât se poate de public, a făcut-o cu semnătura sa, cu bună ştiinţă, încercând astfel să protejeze imaginea lui Klaus Iohannis de om lacom, care trăieşte în dispreţ faţă de cetăţenii României, dispus oricât să facă cheltuieli exorbitante pentru propriul confort. Faptul în sine că şi-a permis să secretizeze respectivul document, pentru ca cetăţenii României să nu aibă acces la o informaţie de interes public, este în sine extrem de grav. Dar şi mai grav este că a ascuns această realitate, afirmând că nu ştie nimic, că nu e nimic secret, că toate cheltuielile pentru luxoasele transformări ale respectivului imobil au fost şi sunt şi vor fi la latitudinea şefului RAAPPS şi că el, în calitate de premier, atunci când s-a decis că urmau să aibă loc lucrările, nu ar fi avut niciun cuvânt de spus. Mai târziu, după ce presa a făcut fel de fel de dezvăluiri, acelaşi "om de onoare" cu câte patru stele pe fiecare umăr şi chipiu pe cap a admis că există un document scris şi parafat, dar care aparţine în exclusivitate RAAPPS. Mai târziu, lunecând şi mai mult pe toboganul minciunii, a recunoscut că în acest scop a fost întocmită o Hotărâre de Guvern, dar care nu prevedea secretizarea şi pe care nu ar fi semnat-o el, ci secretarul general al Guvernului. Şi, în fine, când barajul, după ce s-a fisurat, s-a rupt de tot şi au pornit inundaţiile, generalul Nicolae Ciucă admite că a produs şi semnat respectivul document de secretizare şi justifică acest lucru în numele protecţiei imaginii celui care este pus în fruntea instituţiei prezidenţiale.

O asemenea gogonată produsă la un asemenea nivel este de neconceput într-un stat civilizat. A comis-o fără vreo raţiune de stat, fără vreo justificare morală, pur şi simplu din servilism faţă de cel care l-a promovat preşedinte al partidului, premier, şef al Senatului României şi candidat prezidenţial. Se agaţă până în ultima clipă ca înecatul de un pai de preşedintele Klaus Iohannis. Vrea să ajungă la rândul său preşedinte, împins de la spate de acesta, fără să se gândească niciun moment că cel care îl protejează şi îl promovează şi pe care la rândul lui îl serveşte cu abnegaţie, ca o slugă, este omul politic cu cea mai scăzută credibilitate în prezent. Şi cu o rată ridicată detestabilitate. Niciun preşedinte al României nu s-a aflat până în prezent într-un asemenea stadiu de prăbuşire a imaginii sale publice. Iar Nicolae Ciucă crede că acest ataşament disperat al său faţă de persoana lui Klaus Iohannis îi va aduce voturi. Şi îl va propulsa în al doilea tur al alegerilor şi, apoi, în calitate de preşedinte al României. Iluzii deşarte!

Cum ar putea fi creditat prin voturile noastre de liberali sau non-liberali un "ostaş în slujba ţării" care, pe lângă faptul că îşi leagă întreaga soartă de unul dintre cei mai detestaţi români, de unul dintre cei mai detestaţi cetăţeni, mai şi comite ilegalităţi şi minciuni în serie? Acum a fost prins într-un întreg păienjeniş de minciuni legate de palatul de pe Bulevardul Aviatorilor, în fine recunoscut oficial drept viitoarea vilă a ex-preşedintelui Klaus Iohannis, concepută special pentru el, în condiţii de un lux nemaivăzut până acum în România. În spate, imobilul dispune de o spaţioasă grădină, în care nu m-aş mira să fie amenajat un teren de tenis şi un mini-teren de golf cu trei găuri. În interior, două dormitoare uriaşe, pentru Iohannis şi consoarta sa, două băi de dimensiunile unor sufragerii, două dressinguri la fel de mari, două terase amenajate ca sere, un cabinet de lucru destinat fostului preşedinte, garaj ş.a.m.d.

Lanţul minciunilor lansate în spaţiul public, în mod făţiş sau prin omisiune de către generalul cu patru stele Nicolae Ciucă nu se opreşte la cele de mai sus. Regia Protocolului de Stat nu dispunea de o sumă de bani atât de mare încât să poată moderniza imobilul la nivelul pretenţiilor familiei Iohannis. În aceste condiţii, în calitate de preşedinte al partidului, Nicolae Ciucă a obligat PNL să facă o mutare de sacrificiu. S-a luat practic peste noapte decizia de a achiziţiona sediul partidului din Modrogan, aflat în proprietatea RAAPPS şi pentru care partidul plătea o chirie modică, pentru exorbitantul preţ de 9 milioane de euro. Adică fix suma preconizată a acoperi costurile din Aviatorilor. A săvârşit un abuz, care la orice cercetare mai atentă înseamnă infracţiune. A stors în plin an electoral banii pe care-i primise partidul din banii noştri pentru toate cheltuielile necesare, inclusiv cele destinate alegerilor. Şi, cum-necum, conducerea partidului s-a conformat, pentru că altfel nu se explică o asemenea decizie colectivă. RAAPPS-ul s-a ales cu banii şi a început lucrările. PNL a fost lăsat cu buza umflată. Dar fiindcă îi mai rămăseseră totuşi câteva firmituri, tot în calitate de preşedinte al partidului, generalul cu patru stele Nicolae Ciucă a dat iama şi în aceşti bani, promovându-şi cu ei, în mod ilegal, printr-un abuz în toată legea, imaginea sa de viitor conducător al statului român, sub pretextul promovării unei cărţi lipsite de orice valoare. Aşa cum acum a devenit cât se poate de clar. Iar abuzul se întinde, dincolo de uriaşul spaţiu geografic în care au fost plasate sutele de panouri publicitare şi în raport cu legile electorale pe care ostaşul le-a violat din toate direcţiile, făcându-şi publicitate mascată în detrimentul competitorilor săi. Un asemenea mincinos şi prezumtiv infractor vrea să conducă România.

Ca să nu mai insistăm din nou asupra imposturii prin care a devenit, vezi Doamne, eroul nostru din Nassiriya sau asupra ilegalităţilor de o gravitate extremă, documentate de Parchetul Militar şi confirmate de Tribunalul Militar privind deturnarea banilor armatei, printr-un număr impresionant de ştate de plată falsificate în numele unei reţele inexistente de informatori externi. Şi asta în condiţiile în care soţia lui a fost contabilul serviciului secret al armatei, care a montat întreaga operaţiune, un serviciu secret aflat atunci sub ordinele directe ale ministrului Apărării, care era el însuşi. Chiar dacă PNL m-a scârbit în ultimii ani, în principiu ar fi trebuit să votez, aşa cum am făcut şi altă dată, tot în favoarea acestui partid, pur şi simplu pentru că mă socotesc a fi un liberal. Cum aş putea însă să fac aşa ceva în condiţiile de mai sus? Şi în cazul meu, şi în cazul altora, extrem de mulţi, PNL va pierde voturi şi la parlamentare şi cu atât mai mult la prezidenţiale, în condiţiile în care are un asemenea candidat şi se face vinovat de asemenea practici.

Şi închei acum atrăgând atenţia că deseori nu este pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte. Dar despre cine ar putea până la urmă să ocupe luxoasa reşedinţă din Aviatorilor, într-un editorial viitor.