Dezastru şi nenorocire

Pe vremea cînd regimul ceauşescu începuse deja să fie mîncat pe dinlăuntru, de propria-i maşină de propagandă, circula un "banc cu Tovarăşul" care, în mod ironic şi neaşteptat, cum şade bine post-modernităţii, ne vine în ajutor, astăzi, pentru a lămuri anumite probleme şi diferenţe, nu doar semantice! Se zice că "mult iubitul şi stimatul" citea un discurs care-i fusese pregătit şi a dat de mai multe ori peste cuvîntul dezastru. Nu i-a plăcut. Dezastru în sus, dezastru în jos! L-a chemat pe "negrişorul intelectual" responsabil şi i-a zis pe un ton plin de reproş: noi nu construim socialismul cu dezastre, tovarăşe! O mai fi, pe ici pe colo, cîte-o nenorocire! Ia, să înlocuieşte peste tot dezastru cu nenorocire! Mult iubite şi stimate... a replicat omul care era, desigur, nu doar un apropiat, dar şi unul dintre puţinii care avea înalta, secreta şi de mare răspundere sarcină să-i mai explice una... alta, "marelui şi genialului" conducător. Ştiţi... există totuşi o desebire radicală între dezastru şi nenorocire! Ei... care-i aia? A replicat sfidător, Cel Mai Iubit Fiu al Poporului. Ştiţi, cum să vă spun... am să dau un exemplu, dacă îmi permiteţi. Suntem, aici, în sala de consiliu a comitetului politic executiv şi, dacă vă uitaţi deasupra scaunului, pe care staţi dumneavoastră, o să observaţi că, atîrnat de tavan, stă un imens candelabru. Două tone şi mai bine de fiare şi sticlă. Închipuiţi-vă, pentru un moment, că se rupe şi cade de acolo, de sus, exact peste dumneavoastră! Un dezastru! Cel mai mare conducător al poporului român ar pleca înainte de vreme de la cîrma ţării; clasa muncitoare internaţională ar pierde pe cel mai strălucit revoluţionar pe care l-a avut, de la Marx, Lenin şi... mă, rog... Stalin! Destinele construcţiei socialismului ar fi puse în cumpănă... ce mai... un dezastru, pe toată linia!!! Şi, întreabă "marele conducător", precipitat, care-i nenorocirea? Păi... cum să vă spun eu... nenorocirea este că... nu cade!!!!

Snoava asta mă ajută să lămuresc cum stau lucrurile cu "dezastrul" intrării României în Uniunea Europeană. Aşa este! Participarea noastră la UE ne-a lăsat pe cap cu o groază de probleme. Pur şi simplu, nimeni dintre miile de birocraţi, mai mari ori mai mici, de la Bruxelles, nu a vrut să ni le rezolve! Aşa se face că, nici după un deceniu, UE nu ne-a scăpat nici de Liviu Dragnea, infractorul, nici de PSD, nici de toţi penalii care viermuiesc prin partidele din România şi prin instituţiile Parlamentului, Justiţiei şi Guvernului. Nu ne-a scăpat nici de risipa, jaful şi aruncarea pe apa Sîmbetei a zeci şi zeci de milioane de euro pe care, cu chiu şi vai, am reuşit să-i accesăm, din fondurile europene, doar pentru a-i îmbogăţi pe şmenarii de serviciu ai "administraţiei" şi "politicii de gaşcă". Aşa este! Referendumul nostru de aderare a fost o mostră de "democraţie tip elastic", extinsă mult dincolo de limitele credibilităţii electorale, iar dezbaterea despre ce este, ce poate aduce şi ce alternative ar exista pentru apartenenţa noastră la UE a fost sublimă, dar, a lipsit cu desăvîrşire. În afară de nişte propagandă şchioapă de Bruxelles, altceva, aproape, nimic! Este adevărat, dintre toate modelele de dezvoltare între care am fi putut alege, odată cu intrarea noastră în spaţiul economic comun al UE, am luat în braţe modelul bazat pe "dezvoltarea importurilor" şi "creşterea consumului pe datorie". Marele fost liberal şi inegalabilul manechin al politicii româneşti ne-a lămurit, pe vremea cînd era prim-ministru, că aceasta este formula de aur pentru "băieţii deştepţi", nu construcţia infrastructurii şi producţia industrială modernă, nu dezvoltarea sectoarelor high tech, nu dezvoltarea capitalului uman şi valorificarea economică a creativităţii, inventivităţii şi capacităţii de soluţionare a problemelor complexe! Tot UE ne-a lăsat pe cap cu un preşedinte care s-a lăudat în gura mare în faţa elevilor că a ajuns, ceea ce este, fără să se omoare prea mult cu cartea şi ne-a povăţuit să scoatem din universităţi ceva mai mulţi tinichigii şi mai puţini "intelectuali", că asta se cere pe piaţa muncii. Aşa este! UE nu ne-a rezolvat nici problema degradării în ritm accelerat a sistemului de sănătate, nici a managementului catastrofal, la nivel social, a capitalului uman, nici pe cea a dezvoltării fără precedent, sub "autoritatea" şi cu complicitatea masivă a unor instituţii ale statului a consumului de droguri, a traficului şi exploatării în regim sclavagist a fiinţelor umane, femei şi copii în principal, nici multe alte grave probleme care s-au adunat pe capul nostru şi al generaţiilor viitoare, trăitoare în statul quasi-eşuat şi semi-mafiot numit România. Desigur, am putea să ne lăsăm tulburaţi, fie şi pentru o singură secundă, de întrebarea dacă UE trebuia să soluţioneze aceste probleme sau noi, cei care suntem de fapt, individual şi colectiv, România? Dar, la ce ne-ar mai folosi, cînd dezastrul intrării noastre în UE este atît de clar!!!

Mă şi întreb ce i-o fi apucat pe unii să se mai ocupe de elaborarea unor proiecte (mă rog, Proiect de ţară!) care să facă posibilă repoziţionarea României în sistemul UE, de la modelul economic, la mecanismele participării noastre la resurse şi oportunităţi, terminînd, desigur, cu participarea la decizie? Singurul motiv serios pe care îl găsesc este acela că unora dintre aceşti "curioşi" le este clară nenorocirea care ne paşte dacă nu am fi parte a sistemului UE, aşa şchiop şi cu toate bubele pe care le are pe cap!!!