HARALD KRAFT, PREŞEDINTELE ROPEPCA, REACŢIONEAZĂ LA INTENŢIA CREŞTERII PREŢULUI DE REFERINŢĂ LA GAZE: "Producătorii plătesc redevenţa la preţul de piaţă"

Reporter: ROPEPCA a respins public acuzaţiile că producătorii de gaze nu plătesc corespunzător redevenţele. Vă rog să clarificaţi, pentru că nu producătorii au fost acuzaţi, ci s-a iscat un scandal în jurul ordinului ANRM 525 din decembrie, care privea actualizarea formulei de calcul al preţului de referinţă pentru stabilirea redevenţelor, care nu a mai fost actualizat de zece ani, în ciuda cererii Curţii de Conturi. Din ce am văzut, acuzaţiile s-au îndreptat în special spre zona guvernamentală.

Harald Kraft: ANRM are instrucţiuni tehnice, care ne spun foarte clar cum se calculează redevenţa, respectiv la maximul dintre valoarea preţului de vânzare şi preţul de referinţă. Industria a respectat în totalitate acest lucru. Noi suntem auditaţi, iar aceste lucruri sunt verificate.

Domnul senator Daniel Zamfir a spus că preţul de referinţă este scăzut (n.r. 45,71 lei/MWh, în condiţiile în care, în piaţă producătorii vând gazul cu 89 de lei/MWh), iar această declaraţie a creat impresia, în public, că noi plătim redevenţa la preţ de referinţă, care este ceva mai mult de jumătate din preţul realizat. Acest lucru nu este adevărat. Plătim redevenţa la preţul de piaţă.

Reporter: Ordinul ANRM 525 prevedea ca preţul de referinţă să fie stabilit în funcţie de preţurile din hubul din Austria, considerată o piaţă apropiată de a noastră. Cum vedeţi această formulă?

Harald Kraft: Noi suntem în discuţii cu ANRM să ajungem la un regulament corect. După părerea mea, nu este neapărat nevoie de preţ de referinţă. De ce? Pentru că suntem obligaţi să plătim redevenţa la preţul realizat şi, voluntar, niciun producător nu va vinde la un preţ artificial mic, pentru că aşa funcţionează economia, toată lumea vrea să vândă la un preţ de piaţă cât mai mare. Preţul de hub la care faceţi referire nu reflectă realităţile pieţei autohtone. În prezent, România nu exportă gaze, deci nu este legată de facto la piaţa europeană, preţurile relevante fiind astfel cele realizate intern.

Reporter: Dar ar putea fi şi situaţii în care un producător să nu vrea neapărat preţul de piaţă, ci să fie interesat de un preţ mai mic, atunci când vinde către o companie din propriul grup.

Harald Kraft: Ştiu la ce faceţi referire, la un anumit producător, dar şi în acest caz există nişte limite. Dacă avem un preţ de transfer în grup, acesta trebuie să fie în conformitate cu legislaţia aplicabilă preţurilor de transfer şi acceptat şi de ANAF. Fiscul analizează oricum aceste situaţii pentru calculul impozitelor. Şi Consiliul Concurenţei poate verifica. Suntem controlaţi suficient. Un transfer intra grup în mod obligatoriu se face pe "arms length's principle".

Să nu credeţi că ANAF "nu are grijă" de industria petrolieră. Suntem cel mai mare contribuabil la bugetul de stat şi suntem verificaţi foarte intens de către ANAF şi Consiliul Concurenţei. Este exclus un abuz, într-un transfer în grup.

Reporter: Aşadar, consideraţi că nu este necesar preţul de referinţă.

Harald Kraft: Cum am spus, nu este obligatoriu, pentru că, oricum, avem obligaţia să plătim redevenţa la preţ realizat. Degeaba avem acest faimos preţ de referinţă de 45,71 lei/MWh, căci preţul este de 85 lei/MWh, în prezent.

Reporter: Totuşi, acest preţ de referinţă este neactualizat de 10 ani, Curtea de Conturi a găsit nişte prejudicii, în 2010.

Harald Kraft: Curtea de Conturi nu a găsit un prejudiciu real, ci a fost ceva artificial.

Formula luată în calcul de Curtea de Conturi era veche şi a fost suspendată, după anul 2000.

Curtea de Conturi a calculat, cu această formulă veche, un preţ de 3-4 ori mai mare decât în piaţă, ştiind că preţul era reglementat, deci rezultatul formulei era fictiv.

Preţul reglementat, dat de ANRE, era luat de producători ca referinţă pentru plata redevenţelor.

Reporter: Totuşi, decizia Curţii de Conturi a fost confirmată în instanţă de Înalta Curte.

Harald Kraft: Curtea de Conturi a spus că ANRM avea obligaţia să stabilească o altă procedură pentru calculul unui preţ de referinţă, dar calculul fusese corect, în funcţie de preţul reglementat publicat de ANRE.

Reporter: Şi acum?

Harald Kraft: Acum, discuţia este cum să stabilim preţul de referinţă, dacă tot trebuie să existe preţ de referinţă. În opinia noastră, preţul de referinţă trebuie să fie egal cu preţul realizat pe piaţa din România, nu putem să luăm nişte cotaţii de la Baumgarten (Central European Gas Hub AG - CEGH) sau din Europa de Vest. Realităţile pieţei locale sunt diferite şi trebuie reflectate. Deocamdată noi nu dăm gaz în hub. Pentru asta se poate stabili o nouă metodologie, poate mai clară decât hăţişul de reglementări din prezent.

De aceea, nu sunt de acord ca OPCOM să aibă monopol în stabilirea acestui preţ şi nici să fim obligaţi să vindem majoritatea producţiei la Bursă (n.r. conform modificărilor aduse în Comisia de Industrii a Camerei Deputaţilor, la legea de aprobare a OUG 64/2016 privind gazele naturale).

Acum, există obligaţia să vindem 30% pe Bursă, ceea ce reprezintă, cumva, consumul pentru sectorul casnic şi termoficare asigurat. Suntem strict împotrivă ca acest procent să urce la 70% sau 100%. Avem o piaţă liberă şi este o decizie comercială unde şi în ce condiţii vindem. Punct!

Reporter: Ce se va întâmpla dacă OUG 64 rămâne în forma de la Comisia de Industrii?

Harald Kraft: Trebuie să ne conformăm.

Reporter: Care vor fi consecinţele pe piaţă?

Harald Kraft: Problema va fi că nu vom mai putea face proiecte, pentru că nu vor mai fi bancabile. De exemplu, dacă cer o finanţare pentru un proiect care va începe producţia în câţiva ani mă duc la bancă sau la un fond de investiţii cu contractele încheiate.

Cum pot să mă duc să negociez cu un contract pe bursă, în care este scris că nu ştiu exact ce volum va fi şi nici preţul şi nu ştiu exact când începe producţia. Este imposibil să faci un contract cu aceste coordonate, la bursă, ci numai prin negociere directă.

Mă deranjează când se foloseşte peiorativ formularea de "contracte bilaterale". Toate contractele sunt bilaterale, nu există contract unilateral, semnat cu tine însuţi. Trebuie să vorbim de contracte negociate în comparaţie cu contracte standardizate.

Reporter: Acest termen a devenit popular cu referire la înţelegerile cu "băieţii destepţi".

Harald Kraft: Este greşit. Şi la bursă, sunt tot contracte bilaterale.

Reporter: Cum vedeţi proiectul de lege care prevede eliminarea supraimpozitării operaţiunilor petroliere offshore? ROPEPCA a cerut eliminarea acestei supraimpozitări pentru toţi producătorii.

Harald Kraft: Trebuie să luăm în calcul faptul că rezervele onshore sunt în mare parte epuizate şi avem nevoie de investiţii mari ca să reducem declinul natural. Impozitarea suplimentară este nejustificată de condiţiile de piaţă, nu mai este vorba de niciun câştig suplimentar din liberalizare într-o piaţă liberalizată.

De ce nu sunt supraimpozitate şi gazele de import? Acestea sunt, acum, foarte scumpe, peste 90 lei/MWh. De ce suprataxarea se aplică numai pentru producţia internă? Este discriminare!

Reporter: Ce aşteptări aveţi în acest an?

Harald Kraft: Aşteptăm runda a XI-a de concesionare, cred că nu au mai fost lansate concesiuni din 2009. Cei interesaţi să ia concesiuni vor trebui să facă ofertă, să vină cu un program de dezvoltare, explorare.

De ani de zile aşteptăm acest lucru, dar ni s-a spus, mereu, că trebuie clarificat sistemul de taxare şi al redevenţelor.

Reporter: Sunteţi afectaţi de scandalurile politice?

Harald Kraft: Problema este că industria petrolieră este folosită pentru atacuri în lumea politică şi acest lucru ne deranjează. Industria petrolieră este foarte importantă pentru România. Cine, în Europa, este atât de independentă energetic cum este România? Noi din ROPEPCA asigurăm 18 mii de locuri de muncă sigure şi bine plătite. În upstream-ul românesc sunt cele mai multe locuri de muncă din Europa.

Trebuie să luăm în calcul şi cum ar fi situaţia economică şi geopolitică în România dacă nu am avea producţie, ar trebui să cumpărăm de la ruşi sau de la altcineva.

Reporter: Suntem pregătiţi de iarnă?

Harald Kraft: Suntem pregătiţi şi, în cel mai rău caz, avem suficientă capacitate de import şi ruşii sunt interesaţi să vândă. Pot să vă dau un exemplu. În 2009, când Rusia a oprit gazul pentru Ucraina, am suferit? Nu! Atunci, s-a înfiinţat o Comisie de intervenţie, membrii au fost numiţi de Prim-Ministru. Am participat şi eu la Comitetul acela şi a fost o experienţă foarte interesantă, pentru că am aflat ce se poate face în România dacă lucrurile sunt bine organizate. Într-o sâmbătă dimineaţă, am fost chemat la Ministerul Economiei. Am discutat ce putem să facem, ne-am împărţit sarcinile şi nimeni nu a suferit.

Combinatele chimice au fost oprite şi centralele termice care au putut să folosească păcură au fost forţate să treacă la păcură, chiar dacă a fost mai scump pentru ei. La sfârşitul perioadei de criză, am avut câteva săptămâni fără import. La sfârşitul ciclului de extracţie, au rămas şi câteva sute de milioane de mc în depozite, nu au fost epuizate 100%. Dar acestea sunt situaţii excepţionale. Şi acum suntem pregătiţi, operatorii şi-au îndeplinit obligaţiile de stocare.

Reporter: Nivelul de organizare credeţi că este acelaşi? Mai ales că au fost foarte multe schimbări controversate, în special în companiile energetice care au statul ca acţionar.

Harald Kraft: Personal, am o impresie foarte bună despre competenţa celor de la Romgaz şi Transgaz. Nu am niciun dubiu, dacă va exista un pericol, că Romgaz, fiind cel mai mare operator al depozitelor, şi Transgaz vor rezolva situaţia.

Dacă nu au suficiente gaze din producţia internă curentă, nu se întâmplă nimic. În cel mai rău caz, trebuie să cumpărăm de la ruşi. Avem capacitate de import extraordinar de mare.

Dacă avem o criză cu import, cred că 50 - 55 de milioane de metri cubi pe zi sunt suficienţi să alimentăm România. Circa 27 de milioane vin din producţia curentă, până la 26 de milioane putem să extragem din depozite.

Reporter: Vă mulţumesc!