Lucrurile nu pot merge decît spre bine!

În sfîrşit, mi s-a întîmplat şi mie: m-am convertit! La optimism! Datorită lui Cehov! Mai precis, m-a luminat studiul publicat de eroul său literar, Ivan Ivanovici Niuhin: "Efectele dăunătoare ale alcoolismului şi tutunismului asupra organismului". De îndată ce s-a produs revelaţia, mi-am dat seama şi de limitările marelui om de spirit. Lipsea ceva esenţial din enumerare: pesimismul. Sunt convins că, despre efectele dăunătoare ale acestei stări de spirit şi atitudini faţă de viaţă, mult mai grave şi mai răspîndite decît celelalte două ("alcoolismul şi tutunismul"), nu mai este cazul să conferenţieze cineva, ori să scrie vreun articol ştiinţific. Toată lumea le cunoaşte şi le înţelege. Are miez, însă, să pui în vedere, celor care încă se mai îndoiesc, avantajele copleşitoare ale optimismului. Vorba lui Cehov: "Viaţa-i frumoasă, viaţa merită să fie trăită! Bucură-te! Dacă ţi se-aprind chibriturile în buzunar; bucură-te, domnule, puteai să ai acolo o butelie de aragaz! Dacă îţi intră un ghimpe în deget; bucură-te, domnule, putea să-ţi intre în ochi! Dacă te doare un dinte, jubilează; puteau să te doară toţi dinţii! Dacă te trădează soţia, bucură-te că te-a trădat pe tine şi nu şi-a trădat patria!"

Acum, că cititorii noştri care sunt nu doar mai deştepţi decît ai lor, ci şi mai permeabili la optimism, au înţeles avantajele noii perspective asupra vieţii, nu-mi mai rămîne decît să dau ochii roată şi să mă bucur!

Pînă mai ieri, mă sculam de dimineaţă cu spaima în suflet şi mă culcam visînd coşmaruri, înainte de-a pune capul pe permă, numai la gîndul că s-ar putea rupe pactul de coabitare. Acum, sunt optimist! Ei şi, ce dacă se rupe? Oricum, nu pleacă nimeni de la guvernare! Tot vorba înţeleaptă a românului, fiecare cu-ale sale, oneste bibere, stimabile; toate bune şi la locul lor! De ieri, mă uit cu un oarecare sentiment de superioritate, vinovată, la cei care se perpelesc din cauza eşecurilor guvernării. Nu s-a privatizat CFR - marfă! Ei şi, pe cîţi i-ar fi făcut fericiţi reuşita? Vreo cîţiva! Aşa, dacă nu s-a privatizat, o grămadă de ploşniţe (economice, se înţelege!) vor fi şi mîine fericite! Nu-i mai bine?! Ne mănîncă de vii cîinii pe stradă, prin parcuri şi maidane! Ei, şi? Dar la Institutul care produce serul anti-turbare nu vă gîndiţi?! Cei ce mai rămînem în viaţă, ajutăm la propăşirea ştiinţei, a cercetării şi a producţiei de medicamente autohtone! Nu sunt drumuri, nici şosele, cu atît mai puţin autostrăzi, iar căile ferate nu se mai simt bine, încă de prin secolul trecut! Păi, trebuie să fii cîrcotaş din cale-afară, să nu te bucuri! Cum ar mai putea admira cineva frumuseţile patriei pe ruta Bucureşti-Iaşi, ori Bucureşti-Oradea, să zicem, dacă trenul, ar face trei ore şi jumătate, în loc de vreo cincisprezece, cîte face acum?! Se scumpesc iar gazele? Bucuraţi-vă! Astea, măcar, ard cînd le dai foc! Ne inundă apele, cînd uită Cel de Sus robinetul deschis, ceva mai mult de-o zi, două? Bucuraţi-vă, fiecare generaţie de şcolari are nevoie de exemple concrete ca să înţeleagă circuitul apei în natură! În cealaltă viaţă, pe cînd eram încă robul pesimismului, mă uitam cuprins de aprehensiuni la USL, cum se destramă "draga de ea", cu fiecare zi; cum cade victimă, nu opoziţiei, ci chiar celor care au inventat-o! Astăzi, sunt optimist: dacă se rupe, abia e loc pentru una nouă! Ca podul de piatră, din cîntecele copilăriei noastre: "Vom face altul pe rîu în jos, altul mai trainic şi mai frumos!" Ei, înţelepciunea copiilor! Cine a pierdut-o, mai are o şansă: să se convertească, aşa, ca mine, la optimism! Va să zică: politică ioc; marile proiecte, ioc; majoritate parlamentară, ioc; coabitare, ioc; Roşia Montana, ioc; miniştri şi stîlpii guvernului, ioc, mă rog, cad ca nişte spice de securi loviţi, de DNA vreau să zic!; regionalizare, ioc! Ce-aţi face dumneavoastră în locul meu? Habar n-am, eu, însă, sunt optimist! Mă bucur! De viaţă şi de darurile ei! Dacă pe ăştia ni i-a dăruit, de ăştia ne bucurăm! Ştiu, nici pe la alţii lucrurile nu merg prea bine. Americanii, geloşi pe ruleta rusească, au inventat una şi mai tare: ruleta bugetară! Nu ştiu de ce se îngrijorează lumea aşa de tare? Adică ştiu, dar de îndată ce priveşti lucrurile din perspectiva optimistă, nu poţi vedea decît motive de bucurie! Una din două: ori o să vedem cel mai mare faliment din istoria modernă a statelor - păi, ce-i puţin lucru să fii contemporan cu un asemenea eveniment, mai rar decît eclipsele totale de soare?!, ori o să le vină "ălora" mintea la cap şi vor aproba, ca şi pînă acum, creşterea plafonului de îndatorare a guvernului federal şi, ce să vezi?: Mult zgomot pentru nimic! Germania s-a bucurat de alegeri, dar nu poate încă să facă un guvern? Eu unul mă bucur: las' să vadă şi ei cum e cînd nu merge ceva uns, că de noi ştiu să se ia întruna! Europa abia mai respiră, sufocată de probleme economice, euro-cronism şi euro-imbecilism? Nici nu ştiţi cît mă bucur! Măcar, aşa, o să intre în faliment euro-cooperativele de propagandă ale liotei de "înalţi euro-demnitari" care nu mai văd realitatea, nici cînd dau cu capetele de ea, de şi le umplu de cucuie!

Poate o să mă întrebe cineva dacă noua mea "religie" nu are şi dezavantaje ori dacă nu poate aduce şi ponoase! Eu unul, nu mai am de ales, n-am încotro! Sunt optimist! Tot ceea ce pot să vă spun este că, înainte să mă convertesc, pe cînd intram în Marea Catedrală a Optimismului, am zărit parcă pe frontispiciu, un citat, tot din Cehov: "Important în viaţă este să nu gîndeşti prea mult!" De aceea nici nu m-am chinuit să inventez titlul editorialului de astăzi; l-am luat de-a gata! Este chiar imnul electoral al laburiştilor britanici, de prin 1997!