Macroeconomia utilizării fondurilor europene: unele clarificări

La conferinţa organizată recent de Consiliul Fiscal şi Facultatea de economie şi afaceri a Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi având tema "'Bugete publice în vremuri de pandemie" s-a vorbit adesea despre fondurile europene. Dar se impune lămurirea unui aspect esenţial legat de macroeconomia utilizării banilor europeni.

Nu arareori se afirma că aceste resurse nu schimbă soarta unui deficit bugetar întrucât ele apar pe ambele laturi ale unui buget -atât la venituri cât şi la cheltuieli. Merită să stărui pe această temă întrucat afirmaţia este numai parţial cu temei. Problematica utilizării fondurilor europene nu numai că trebuie să fie nuanţată, dar, mai ales în circumstatele actuale, ale apariţiei Planului european de redresare şi rezilienta (care priveste 750 miliarde euro ce se adaugă celor 1050 miliarde din bugetul UE) situaţia se modifică în mod radical.

Este adevarat că la un nivel constant al resurselor absorbite şi alte condiţii neschimbate (condiţia ceteris paribus), afirmaţia menţionată mai sus este valabilă, fiindcă resurse apar pe ambele laturi ale bugetului public. Deşi, chiar şi atunci, examinată fiind dinamica unui sistem se pot manifesta efecte dincolo de volumul resurselor; este ca şi cum într-o functie de productie F(K,L,), cu K (capital) şi L (munca) constante, un factor tehnic potenţează funcţia de producţie; ar fi acumulari cantitative ce dau naştere unui salt calitativ.

Poate interveni şi situaţia când o mai eficienţă alocare şi utilizare a resurselor conduce la un salt de producţie, de valoare adăugată -prin eficienţa mai înaltă în utilizarea resurselor. Şi se poate considera că o guvernare ce îşi propune să reduca cât mai mult din rente necuvenite, să lupte contra ineficienţei, şi care defineşte programe investiţionale cu efecte de antrenare superioare, renunţă la programe ce înseamna risipă de resurse, poate vedea o dinamică a PIB-ului mai bună, un salt pe o alta traiectorie de creştere împreună cu o crestere a PIB-ului potenţial. Resursele europene pot stimula un proces amplu de utilizare mai bună, realocare, a resurselor într-o economie.

Vreau să subliniez un aspect ce are relevanţă pentru situaţia de acum în Romania, pentru gestiunea macroeconomică, mai ales în condiţiile pandemiei, ale crizei economice foarte severe: existenţa unui deficit structural mare al bugetului public (peste 4% din PIB), accentuat în executie de pandemie şi criza economică prin creşterea de cheltuieli şi reducere de încasări. Acest deficit reclamă o corecţie în urmatorii 3-4 ani, o consolidare bugetara, cu impact semnificativ asupra economiei.

Dublarea practic a resurselor europene pentru Romania, ca stat membru al UE, în perioada 2021-2024; fiindca banii din Planul de redresare ar trebui absorbiţi în urmatorii trei ani alaturi de resurse din cadrul financiar multianual (bugetul UE).

Corecţia macroeconomică, adică aducerea deficitului bugetar la orizontul lui 2024 sub 3% din PIB, înseamna "extracţie" de resurse din economie, prin reducere de cheltuieli şi creştere de venituri bugetare. Această "extracţie" (pentru reducerea deficitului bugetar), deşi făcută în beneficiul intertemporal al economiei şi potenţialmente cu efect de atractor de resurse invesţionale din afară şi chiar din interior, cel puţin într-o prima fază afectează dinamica de creştere a PIB-ului; o poate încetini, chiar opri. Dacă absorbţia banilor europeni ar rămâne la nivelul mediu din anii trecuţi, corecţia macro ar afecta dinamica PIB-ului. Dacă însă, să zicem am avea o dublare (ceea ce nu este o ipoteza fantastică) a resurselor atrase, se poate contrabalansa efectul de extracţie de resurse. De pildă, dacă s-ar încerca o corecţie (reducere) a deficitului cu 2% din PIB într-un an, şi dacă această extracţie de resurse din sistem prin bugetul public ar fi compensată de o absorbţie suplimentară, analogă ca volum , de resurse europene, impactul negativ asupra dinamicii PIB-ului ar fi mult atenuat. Este un aspect foarte important, pe care nu trebuie să îl subestimăm. Astfel, ar putea fi susţinute cererea şi oferta interne agregate chiar în condiţii de corecţie macroeconomică. Este de notat că aceste injecţii de resurse financiare ar ajuta şi finanţarea balanţei de plăţi.

Cu cât absorbţia de resurse europene este mai mare şi mai bună calitativ (prin structură şi efecte de antrenare), cu atât se atenuează mai mult (se poate chiar anula) efectul contracţionst al efortului de a reduce deficitul bugetar, fie corecţia macroeconomică realizată în mod gradual, pe câţiva ani..

Ca recapitulare: două sunt efectele de potenţare a activităţii economice produsă de fondurile europene: 1/ creşterea volumului de resurse, care ar fi efectul cantitativ; 2/ un efect de creştere a eficientei printr-o mai bună utilizare a aceluiaşi volum de resurse. Din combinaţia aceasta se poate mult atenua, chiar anula impactul contracţionst al corecţiei macroeconomice, al consolidării. Trebuie spus că o consolidare credibilă ar stimula investiţii, care s-ar adăuga la absorbţia de fonduri europene. Totul trebuie deci să fie judecat în dinamică.

Aceste precizări sunt necesare pentru a nu lasa să persiste impresia că banii europeni nu contează pentru starea bugetului public decât în măsura în care substituie resurse utilizate anterior pentru acoperirea unor nevoi şi care ar fi reorientate în structura bugetului.