Marea Neagră, lac rusesc

Deşi Convenţia de la Montreux îi acordă Turciei statutul de jandarm al Mării Negre, astăzi situaţia de fapt ne conduce la concluzia că Marea Neagră a ajuns la discreţia Federaţiei Ruse. Navele militare ale acesteia blochează traficul comercial şi pun în pericol statele riverane. Iar Turcia ezită să ia măsuri. Un pericol major şi pentru România.

Conform Convenţiei de la Montreux din 1936 cu privire la statutul strâmtorilor Bosfor şi Dardanele, există o serie întreagă de restricţii, monitorizate de Turcia, atât în ceea ce priveşte statele riverane, cât şi sau mai ales statele neriverane. Astfel se limitează numărul şi dimensiunea vaselor de război aparţinând altor ţări decât cele riverane. Ca să fim mai exacţi, în cazul oricărui tranzit al unui vas de război, acesta trebuie anunţat cu 15 zile înainte şi în niciun caz nu poate depăşi 15 mii de tone. Ceea ce înseamnă că nicio ţară NATO nu poate trimite portavioane în Marea Neagră. Nicio ţară neriverană nu poate staţiona în Marea Neagră mai mult de 21 de zile consecutiv. Iar Turcia, în caz de război - şi ne aflăm într-un asemenea caz - poate militariza strâmtorile şi ar putea limita numărul vaselor militare ruseşti. Deşi Turcia a anunţat că va adopta măsuri restrictive şi aparent le-a şi adoptat, Federaţia Rusă încalcă regulile, nesancţionată fiind, şi-şi face de cap în Marea Neagră, utilizând o prestidigitaţie. În realitate, Marea Neagră este în prezent ocupată de numeroase vase comerciale, care de fapt sunt dotate cu armament şi îndeplinesc funcţii militare. Treptat, Marea Neagră se transformă astfel într-un lac rusesc.

Pericolul este imens. Nu numai pentru Ucraina, care nu mai are posibilitatea să-şi utilizeze porturile de la Marea Neagră, fiind practic blocată comercial pentru nu se ştie cât timp, ci şi pentru România şi Bulgaria.

Un aşa-zis analist s-a aventurat, la un canal de televiziune de ştiri, să afirme că Insula Şerpilor nu are de fapt nicun fel de însemnătate strategică. În sensul că, dacă pe ea ar fi instalată o bază de rachete, aceasta ar fi mult mai uşor de distrus decât lansatoarele de rachete aflate pe vasele sau submarinele în mişcare. Raţionamentul, până la un punct, pare a se susţine. Numai că Insula Şerpilor reprezintă un avanpost avansat către România, deţinut în prezent de Federaţia Rusă, care a reuşit să o cucerească. Din Insula Şerpilor poate fi controlat întreg traficul spre gurile Dunării. De asemenea, Insula Şerpilor deţine un platou continental şi, dacă rămâne în posesia ruşilor şi va avea un statut asemănător Peninsulei Crimeea, va dispune şi de ape teritoriale, pe o întindere de mulţi kilometri pătraţi, prin care nu vor putea tranzita vase comerciale, decât cu acceptul Moscovei. În fine, platoul continental reprezintă în sine o zonă extrem de bogată în hidrocarburi, care, chiar dacă nu vor fi exploatate de Federaţia Rusă, nu vor putea fi exploatate nici de alte state.  

În felul acesta, a fost făcută praf şi pulbere Convenţia de la Montreux, semnată în 1936 de numeroase state - Turcia, URSS, Mare Britanie, Franţa, Bulgaria, România, Grecia, Iugoslavia şi de încă două, mai îndepărtate, dar interesate în navigaţie, Australia şi Japonia.

În cazul unor tentative ale Federaţiei Ruse, de altfel în curs de realizare, de a-şi aduce în Marea Neagră flote din alte mări ale lumii, cum se întâmplă în prezent cu flota militară din Mediterană, şi în condiţiile în care Turcia nu reacţionează, îndeplinindu-şi cu onestitate rolul de garant şi de gardian, Moscova poate controla militar coastele Mării Negre şi poate ameninţa major nu numai Ucraina, cu care se află în război, ci şi două state NATO, România şi Bulgaria. În ceea ce priveşte România, blocarea ieşirii pe Dunăre la Marea Neagră şi a tranzitului de mărfuri dinspre Marea Neagră pe Dunăre se pot dovedi nu numai periculoase, ci chiar catastrofale.

Este necesar să precizez că, în conformitate cu prevederile Convenţiei de la Montreux, nu putem fi apăraţi nici de portavioane ale statelor NATO aduse în Marea Neagră şi nici de suficiente vase militare, al căror tonaj este limitat şi al căror timp de staţonare este de asemenea limitat. Aparent, singura soluţie este să dispunem de o puternică flotă militară, permisă de Convenţia de la Montreux, întrucât suntem stat riveran. Numai că ce n-am făcut până acum este imposibil să realizăm bătând din palme. Singura soluţie este ca, după modelul practicat în cel de-al Doilea Război Mondial, Statele Unite şi alte state NATO să doneze, să împrumute sau să închirieze pur şi simplu vase militare, care să poată patrula în Marea Neagră sub pavilion românesc. Altfel, fără doar şi poate, Marea Neagră se transformă într-un lac rusesc. Iar dacă deja s-a transformat, rămâne aşa.