Medierea bancară, o şansă de a negocia cu băncile

• Interviu cu Tudor Tatu, preşedintele "Uniunii Mediatorilor Bancari"

Reporter: Ce criterii trebuie să îndeplinească un candidat pentru un post de mediator bancar?

Tudor Tatu: Mediatorul, ca şi avocatul sau judecătorul, trebuie să fie un bun cunoscător al tuturor noutăţilor din domeniul său. Este foarte necesară specializarea mediatorilor pe domenii. Această specializare, ca şi a avocaţilor, fiind profesii liberale, nu vine din lege sau regulamente, ci vine din conştiinţă, aptitudini, cunoştinţe, abilităţi, precum şi din pregătirea continuă. În medierea conflictelor bancare, un economist, un jurist, sau un specialist în domeniul finanţelor şi a băncilor ştiu cel mai bine ce au de făcut, cunosc termenii, de unde începe şi unde se termină conflictul şi ce se poate face. Ţin foarte mult ca membrii Uniunii Mediatorilor Bancari să fie de profesie jurişti, economişti, experţi contabili sau foşti lucrători bancari.

Reporter: Cu cine cooperaţi pentru iniţierea cursurilor de mediere bancară?

Tudor Tatu: Am luat legătura cu Academia de Studii Economice (ASE) pentru constituirea unui curs financiar bancar, însă se mai întârzie puţin, probabil până la jumătatea verii, întrucât este necesară întreprinderea unor activităţi, ce ţin de cerinţele legislaţiei pregătirii şi perfecţionării adulţilor, activităţi esenţiale pentru autorizarea cursului de către Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor (CNFPA). Majoritatea membrilor noştri au urmat, individual, unele cursuri în domeniu, agreate de UMB, în ţară sau străinătate.

Reporter: Aţi mai purtat discuţii cu Asociaţia Română a Băncilor (ARB) cu privire la medierea financiar-bancară? Au acceptat oficialii ARB mediatorii bancari individuali?

Tudor Tatu: Aici este o problemă mai delicată. Este de notorietate faptul că ARB nu agreează UMB, însă acest lucru este mai puţin important pentru noi, întrucât suntem şi vrem să rămânem independenţi, de altfel şi legislaţia din domeniul medierii ne interzice, atât nouă cât şi dânşilor, să înfiinţăm o structură de mediatori pe care să îi poată coordona ARB-ul. Refuzul ARB de a nu ne agrea este, şi îl considerăm unul firesc, însă sunt ferm convins că timpul va rezolva această problemă, luând în calcul schimbările legislative ce vor urma să se producă în viitorul apropiat. Totodată, Uniunea este construită de aşa natură încât, mai devreme sau mai târziu, să ne acceptăm unii pe alţii. Important pentru noi este că Banca Naţionala a României ne acceptă.

Reporter: Care sunt băncile cu care colaboraţi?

Tudor Tatu: Din motive obiective, nu putem să spunem nume băncilor. Însă foarte multe dintre băncile membre ARB au început să aibă des-chidere către noi, acceptând să fie prezente la încheierea Contractului de mediere şi a Acordului de mediere.

Reporter: Ce fel de clienţi aţi avut până în prezent?

Tudor Tatu: Marea majoritate sunt clienţi, atât persoane fizice cât şi juridice, provenind din trei sectoare de activitate: bănci, leasing şi asigurări, cât şi IFN-uri. Clienţii sunt în principal cei care cer medierea unui caz, 90% din cereri, în timp ce solicitările de mediere depuse de bănci sau societăţi de asigurări, leasing, constituie până la 10% din total. Prin Ordinul nr.3/2010 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, privind aprobarea Normelor prudenţiale referitoare la rezolvarea reclamaţiilor privind activitatea asigurătorilor, reasigurătorilor şi intermediarilor în asigurări şi/sau reasigurări publicat în Monitorul Oficial , Partea I, nr.226 din 09.04.2010., s-a deschis poarta către rezolvarea prin metode alternative - inclusiv mediere a conflictelor care apar în legătură cu reclamaţiile privind activitatea asigurătorilor, reasigurătorilor şi intermediarilor în asigurări şi/sau reasigurări, aşa că schimbările legislative viitoare vor face tot mai mult posibilă folosirea procedurilor de mediere chiar de către cei care nu ne acceptă.

Reporter: Ce părere aveţi de legea falimentului personal?

Tudor Tatu: Toţi oamenii care nu mai au cum să ducă la bun sfârşit un împrumut ar fi ajutaţi să iasă de la ananghie. Practic, cine face dovada că situaţia economică actuală l-a dat peste cap financiar poate scăpa de 25% din datoria către bancă. De exemplu: dacă un salariat are un credit de 100.000 de euro pe care nu-l mai poate plăti, legea falimentului îi permite să scape de 25.000 de euro din împrumut, dacă face dovada că datoriile lui sunt mai mari decât veniturile. În prezent, dacă nu-ţi mai poţi achita ratele, banca te execută silit pentru bunurile ipotecate, iar dacă acestea nu acoperă paguba, se pune poprire şi pe o treime din salariu, până la recuperarea întregii datorii. Noua lege prevede însă ca diferenţa de 25%, scutită de lege, să fie acoperită de bancă. Bancherii nu vor asta, considerând că astfel românii sunt încurajaţi să se îndatoreze excesiv, apelând ulterior la falimentul scuzabil. Debitorul de bună credinţă care, fie prin plan, fie prin plata anticipată, a acoperit un minim de 75% din valoarea totală a creanţelor acceptate în lista creditorilor va beneficia de închiderea anticipată a procedurii şi de ştergerea din toate registrele de publicitate şi evidenţe publice a consecinţelor juridice ale insolvenţei.

Din martie, a intrat în vigoare o nouă prevedere legislativă. Conform acesteia, atât debitorului, cât şi creditorului li se recomandă de către judecători să apeleze la un mediator. În acest context, procesul de executare silită sau insolvenţă poate fi suspendat pe o perioadă de trei luni, cât va dura procesul de mediere. Dacă cele două părţi nu vor ajunge la un acord, instanţa va trebui să soluţioneze cazul. Şi băncile pot să folosească procedura medierii în cazul insolvenţei persoanei fizice, având şansa de a negocia cu cel ce se declară insolvabil, ajungându-se la un rezultat de tip ,,win - win".

Costurile unui proces nu sunt de neglijat, numai taxa de timbru judiciar se ridică la 2.000 euro, în cazul în care valoarea litigiului este de 100.000 euro, excluzând celelalte cheltuieli şi timpul, iar cazurile de declarare a insolvenţei de către persoanele fizice preconizez că vor fi de ordinul miilor/bancă, dacă va persista criza economică.

Reporter: Ce părere aveţi de proiectul de lege privind desfiinţarea executorilor bancari?

Tudor Tatu: Desfiinţarea executorilor bancari ar fi o nouă lovitură dată bancherilor. În cazul în care băncile şi alte instituţii beneficiază de corpuri proprii de executare, existenţa unor astfel de sisteme private este inacceptabilă şi neeuropeană. În nicio ţară din lume nu există mai multe corpuri profesionale care să facă executarea. Executorii judecătoreşti sunt sub controlul Ministerului Justiţiei, fiind controlaţi de inspectorii de specialitate, în timp ce executorii bancari sunt angajaţi ai băncilor care sunt instituţii private. Aceştia efectuează doar acte administrative, cu aprobarea Şefului Corpului de Executări Bancare, însă aici este o lipsă de informare a cetăţeanului de a nu-şi cunoaşte drepturile procesuale.

Reporter: Cum vă pot contacta clienţii? Băncile propun această mediere?

Tudor Tatu: De regulă, clienţii obţin informaţiile despre activitatea UMB de pe site-ul nostru. Avem mediatori autorizaţi în multe judeţe, clienţii ne pot contacta pentru a stabili întâlniri pentru a demara procedurile de mediere. În prezent, lucrăm la o procedură standard, privind medierea conflictelor financiar bancare, începând cu modul şi condiţiile în care vor fi primite solicitările şi până la întocmirea acordului de mediere şi punerea în valoare a acestuia şi care va trebui să fie respectată atât de către client cât şi de membrii UMB. Clienţii sunt rugaţi să citească foarte atent contractele bancare. În ce priveşte solicitarea medierii de către banci, au fost decât două cazuri când acestea au solicitat medierea, cele mai multe au venit din partea societăţilor de leasing care în mare parte s-au finalizat cu încheierea ,,Acordului de mediere".

Reporter: Vă mulţumesc!