Muntenegru - de la Federaţia Iugoslavă, în drum spre Uniunea Europeană

Reporter: Excelenţa Voastră, cunoaşteţi profilul economic al ziarului nostru. Dumneavoastră aţi fost negociator-şef al Muntenegrului pentru aderarea la Organizaţia Mondială a Comerţului şi aspectele economice vă sunt familiare. Vă propun să începem cu o privire asupra economiei muntenegrene, cum a evoluat în ultimii ani şi care sunt perspectivele acesteia.

Ambasador Milan Begovic: Muntenegru a fost cel mai mic stat din componenţa Federaţiei Iugoslave şi una dintre cele mai subdezvoltate părţi ale sale. Când ne-am dobândit independenţa, în anul 2006, nu doar că ne-am luat soarta în mâini, dar am şi lucrat la a crea condiţiile optime pentru investitorii străini. De atunci, avem o dezvoltare foarte dinamică şi PIB-ul ţării a crescut cu cel puţin 3% în fiecare an. Dar suntem o ţară mică, cu un PIB de 4 miliarde dolari.

Pentru Muntenegru, după independenţă, prioritatea a fost să devenim membri ai unor organizaţii internaţionale, precum ONU şi OSCE. Aderarea la OMC a fost, în mod particular, importantă, deoarece a însemnat că economia noastră a fost deschisă, iar nivelul ei de dezvoltare şi legislaţia aferentă au corespuns pe deplin standardelor OMC. Dintre statele ex-iugoslave care nu sunt membre ale Uniunii Europene, Muntenegru beneficiază în prezent de cel mai mare aflux de investiţii străine, acesta fiind rezultatul faptului că autorităţile fac tot posibilul să le atragă şi taxele sunt relativ scăzute.

În prezent, turismul muntenegrean are în curs de implementare investiţii străine de 3 miliarde de dolari, iar ca exemple de mari investitori pot menţiona Orascom Development Holding din Elveţia, compania azeră SOCAR, omul de afaceri canadian Peter Munk (investitorul majoritar al proiectului Porto Montenegro, destinat yachturilor de lux). Avem peste 200 km de coastă superbă, cu multe zile însorite, sunt munţii pentru sezonul de iarnă. În aceste zone se pot face investiţii şi, de altfel, se şi construiesc hoteluri şi complexuri turistice.

Alte oportunităţi pentru investiţii sunt în dezvoltarea infrastructurii de transport şi în domeniul energiei, mai ales hidroenergie. Sunt în derulare mai multe licitaţii de anvergură pentru construcţia de hidrocentrale, pentru că potenţialul de producţie este imens. Referitor tot la energie, un proiect strategic este cablul de interconectare electrică între Muntenegru şi Italia, un proiect de circa 800 milioane de euro, aflat în construcţie, prin care scontăm exportul de energie produsă în Muntenegru din surse regenerabile, către Italia. Acest proiect ne va aduce statutul de hub regional pentru exportul de energie electrică.

Muntenegru face eforturi deosebite pentru dezvoltarea regională, pentru a reduce diferenţa dintre sud, care include litoralul şi capitala Podgoriţa, şi nord, care este o zonă subdezvoltată. Avem în construcţie o autostradă care să lege sudul de partea centrală a ţării, pe care o facem cu o companie chineză şi cu un împrumut pe care l-am luat de la Exim Bank of China, cu o perioadă mare de graţie şi dobândă mică.

Pentru construcţia acestei autostrăzi, am făcut cel mai bun aranjament care era posibil. În urmă cu câţiva ani, Muntenegru încheiase un aranjament similar cu Bechtel, dar această companie americano-turcească a renunţat la proiect pentru că nicio bancă importantă din lume nu a vrut să ofere garanţii pentru construcţia autostrăzii. Deşi nu va fi cea mai importantă arteră rutieră a ţării şi ne costă mult, o facem pentru a stimula dezvoltarea regională, nu având un scop comercial direct. Nu va aduce imediat beneficii economice, dar este necesară pentru a echilibra dezvoltarea la nivelul ţării. Acum, ca să ajungi din Croaţia până pe litoralul muntenegrean îţi ia două ore, iar când autostrada va fi gata o să dureze o jumătate de oră. Scontăm să facă regiunea atractivă pentru turism şi investiţii.

Şi domeniul agriculturii este o oportunitate. Muntenegru încă importă alimente, mai ales din Serbia, dar dezvoltarea turismului poate fi făcută la pachet cu dezvoltarea producţiei agricole destinată turiştilor. De exemplu, la Podgoriţa există o mare podgorie care produce vinuri roşii şi albe, dezvoltată în urmă cu câţiva ani, printr-un proiect finanţat de Banca Mondială, în cooperare cu Italia.

Pentru anul curent, încasările din turism sunt estimate la un nivel de 700-800 milioane dolari, ceea ce este mult pentru o ţară ca a noastră. În anul 2015, Muntenegru a fost singurul loc din lume unde a crescut numărul de turişti ruşi, deşi toată lumea zicea că nu vor mai veni din cauza poziţiei noastre cu privire la criza din Ucraina, care a fost de aliniere la poziţia Uniunii Europene, inclusiv prin susţinerea sancţiunilor impuse Federaţiei Ruse.

Reporter: Cum se vede de la Podgoriţa relaţia cu România? Cum poate fi dezvoltată şi aprofundată relaţia noastră bilaterală?

Ambasador Milan Begovic: Cum spuneam, Muntenegru este un stat mic şi are puţine reprezentanţe diplomatice în străinătate. Noi considerăm România un partener foarte important, în virtutea unui cumul de factori: este cel mai mare stat din regiune, cea mai avansată democraţie şi, din perspectiva calităţii sale de membru al UE şi NATO, este dornică să sprijine Muntenegru.

Experţii români sunt constant în Muntenegru pentru a ne sprijini în procesul de aderare la UE, în domenii precum justiţia şi protecţia mediului. Sprijinul României este nu doar în planul relaţiei bilaterale, ci şi în privinţa organizaţiilor internaţionale, de exemplu NATO, care este acum prioritatea cea mai mare pentru Muntenegru.

În plan economic, partenerii români sunt interesaţi să folosească cablul submarin de interconectare între Muntenegru şi Italia pentru exportul de energie electrică, de aceea este un domeniu în care avem o strânsă cooperare bilaterală. Negocierile sunt iniţiate, pentru început Muntenegru va importa o cantitate de energie electrică din România, dar pe viitor România va fi unul dintre marii utilizatori ai cablului pentru exportul către vestul Europei, cu siguranţă.

Săptămâna trecută, o delegaţie mare de companii si organizaţii româneşti s-a aflat în Muntenegru pentru explorarea oportunităţilor de cooperare în turism. Nu vorbesc doar de turismul clasic, ci şi de turismul medical, de exemplu, care poate valorifica, înainte şi după sezon, infrastructura existentă. Unul dintre aspectele care vor fi discutate cu această delegaţie o reprezintă oportunitatea unei linii directe Bucureşti - Podgoriţa şi oportunităţile pe care le poate genera lansarea unei curse charter. Ar fi mult mai uşor nu doar pentru turism, ci şi pentru afaceri. Între 20 şi 40 de mii de turişti români vizitează anual Muntenegru, ei sunt primiţi cu prietenie şi ar fi bine ca transportul lor să fie mai uşor de realizat.

Alte oportunităţi în cooperarea bilaterală sunt cele din domeniul serviciilor, cum ar fi în comerţ şi în sistemul bancar. Deocamdată, cooperarea noastră economică e redusă, se situează la circa 15-20 milioane euro pe an. Exporturile româneşti în Muntenegru sunt preponderent produse chimice şi autoturisme.

Pe viitor, mă aştept să avem şi mai mulţi tineri muntenegreni la studii în România, mai ales în domeniul IT, pentru care aveţi o imagine bună.

Reporter: Cum este percepută România în zona Balcanilor? Ce impact are această imagine în relaţia dintre ţările noastre?

Ambasador Milan Begovic: Sunt convins că România este percepută ca un stat prieten în Balcani, mai ales de către Serbia, cu care aveţi experienţă de dialog, sunt tot timpul vizite oficiale la Belgrad şi la Bucureşti, aveţi chestiuni de rezolvat împreună, precum situaţia minorităţii române din Serbia. Având în vedere viitorul european al Serbiei, cred că şi această problemă se va rezolva.

Pentru noi, România este unul dintre statele care ne acordă cel mai avansat şi concret sprijin în vederea aderării la NATO. Aş da ca exemplu vizita efectuată la Podgoriţa, în luna iulie a anului curent, de domnul Bogdan Aurescu, ministrul român al Afacerilor Externe, şi omologii dânsului din Croaţia, Polonia şi Ungaria.

Cooperarea cu România este atât de strânsă încât aproape întotdeauna avem puncte de vedere comune cu privire la cooperarea regională. Cred că, în calitate de membru al UE, este natural ca România să fie o prezenţă activă în regiunea Balcanilor, pentru că înţelege Serbia şi are o relaţie bună cu Macedonia. România înţelege că va fi în interesul ei ca statele din Balcani să facă parte din familia europeană, deoarece piaţa devine mai mare, cresc nivelul de securitate şi predictibilitatea întregii regiuni.

Reporter: Cum îşi vede Muntenegru prezentul şi viitorul, la nivel regional şi internaţional?

Ambasador Milan Begovic: În lumea de azi, nu poţi să fii neutru. Vedeţi, neutralitatea este un statut legal al unui stat, dar ca jucător politic trebuie să fii activ pe direcţia tuturor chestiunilor care sunt iminente în regiunea unde trăieşti sau oriunde în lume. Fiind un stat mic, Muntenegru trebuie să fie parte a unor organizaţii mari politice, economice şi de securitate, este singurul mod în care putem supravieţui pe viitor şi suntem pregătiţi să acceptăm responsabilităţile ce ne revin. De exemplu, contribuim în Afghanistan.

Integrarea în NATO este un lucru bun nu doar pentru Muntenegru, ci şi pentru întreaga regiune. Ne aşteptăm să primim invitaţia de aderare la NATO în luna decembrie a anului acesta. Progresele în ce priveşte reforma forţelor armate şi construirea democraţiei sunt vizibile şi sunt bine văzute de partenerii noştri.

Prioritar pentru noi este să avem relaţii bune cu vecinii, din acest motiv cooperarea regională este cea mai importantă componentă a politicii noastre externe. De exemplu, Muntenegru a prezidat mai multe iniţiative majore - ţinând cont de capacitatea redusă a aparatului nostru diplomatic - dedicate regiunii, cu privire la cooperarea în sud-estul Europei, cooperarea în regiunea adriatică, problematica dezarmării, care au avut un succes recunoscut de partenerii noştri. Credem că străduinţa noastră de a avea relaţii bune cu vecinii este recunoscută şi la nivelul UE, şi de către SUA.

Cooperarea regională în zona Balcanilor este importantă, deoarece noi am ieşit din conflictele din anii "90. Cooperarea regională nu doar că aduce beneficii din dezvoltarea economică, dar ne şi facilitează învăţarea democraţiei, dialogul şi negocierea, în loc de conflict.

În plan economic, am aderat la CEFTA, astfel că avem relaţii comerciale de liber schimb la nivel regional. Muntenegru e un bun exemplu în regiune, atât ca dezvoltare economică, cât şi pentru că suntem pregătiţi să acceptăm standardele cele mai înalte ale democraţiei. Ne străduim să fim un bun exemplu.

Pe de altă parte, cooperarea este o poveste cu două părţi, este un drum cu dublu sens. Oricine te sprijină, are şi de câştigat. România oferă ceva, Croaţia oferă ceva, Slovenia oferă ceva, Slovacia oferă ceva. Este şi de datoria noastră să venim cu proiecte bune în cadrul cooperării.

În privinţa Kosovo, considerăm că este vecinul nostru şi înţelegem că actuala situaţie e o realitate. Am recunoscut Kosovo ca stat independent în 2009, asta a provocat o reacţie dură din partea Serbiei, ne-a expulzat ambasadorul de la Belgrad. Dar acum şi Serbia înţelege că e o realitate. Muntenegru şi Kosovo au graniţă comună, avem interese comune şi cooperare economică. Înţelegem situaţia şi pentru că, în timpul intervenţiei NATO, înainte şi după ciocnirile dintre poliţia sârbă şi kosovari, am avut peste 100.000 de refugiaţi kosovari pe teritoriul muntenegrean.

Reporter: Aţi adus în discuţie relaţia dintre Muntenegru şi Serbia, cum este înţeleasă la nivel regional problema kosovară, aspecte în privinţa cărora se remarcă optica dumneavoastră, a unei tranziţii dinspre trecut, spre viitor. Drama conflictelor care au însoţit destrămarea Iugoslaviei este cunoscută lumii întregi, dar vă rugăm să expuneţi mai pe larg viziunea muntenegreană asupra acestor lucruri.

Ambasador Milan Begovic: Muntengru şi Serbia sunt interconectate prin istorie, prin familii, prin relaţii economice. Evident, există probleme diferite şi sunt moduri diferite de a le aborda. Totuşi, aceste probleme sunt mai mult în atenţia politicienilor şi a mass-media, pentru oamenii din ambele ţări ele aproape că nu mai există. Acum, toată lumea din Muntenegru şi Serbia spune că relaţiile sunt excelente şi că există spaţiu în care pot fi dezvoltate pe viitor. Credem că nu sunt probleme majore care să nu poată fi soluţionate.

Serbia este puternic angajată pe drumul către Europa, dar trebuie să înţelegem că se confruntă cu probleme economice enorme, plus probleme emoţionale. Vedeţi, sârbii se considerau naţiunea lider în cadrul fostei Iugoslavii, dar le e greu să înţeleagă situaţia actuală. Între timp, au realizat că problema Kosovo trebuie rezolvată pe căi democratice. La "finalul zilei", sârbii vor alege ce e mai bine pentru ei, anume dezvoltare economică, o viaţă mai bună, un viitor pentru copii. Poate că nu vor face mâine alegerea asta, dar o vor face.

Privind retrospectiv, Muntenegru a fost o parte unică a Federaţiei Iugoslave, întrucât economia noastră se baza pe turism şi transporturi maritime. Odată ce războiul a început, turismul s-a dus la zero, pentru că nimeni nu mai voia să vină când la toate graniţele noastre erau conflicte. La fel şi transporturile maritime, deoarece aveam 32 de nave, dar toate erau reţinute în porturi străine, în contul datoriilor făcute de companiile ex-iugoslave, pe care nimeni nu le-a mai plătit. Aşadar, trebuie să înţelegeţi că, în anii "90, economia muntenegreană a intrat total în colaps, noi nu mai aveam nimic! Desigur, s-au auzit atâtea poveşti de contrabandă şi terorism, dar de fapt noi sufeream pe atunci.

Vă rog să înţelegeţi şi altceva: Muntenegru este un stat multietnic, avem muntenegreni, sârbi, albanezi, croaţi, bosniaci etc. În pofida acestui lucru, Muntenegru a fost singurul stat, în afară de Macedonia, care nu a avut conflict armat pe teritoriul său, datorită faptului că tinerii lideri ai ţării au avut o politică înţeleaptă. Avem o minoritate albaneză semnificativă, dar nu au existat niciodată conflicte cu ea, pentru că membrii săi se consideră muntenegreni de origine albaneză - este o moştenire unică pe care o avem. Chiar şi în anii "90, când naţionalismul era iminent în toată regiunea, albanezii nu au votat la alegeri cu partidele etnice, ci cu cele obişnuite din Muntenegru. Constituţia noastră garantează un anumit număr de locuri în Parlament pentru minorităţi, dar cei mai mulţi albanezi nu sunt aleşi pe aceste locuri, ci pe cele ale partidelor normale, ca şi musulmanii de la noi.

Această realitate a adus o imagine bună pentru Muntenegru, pe care toată lumea a recunoscut-o şi care ne-a fost de folos, nu doar pentru a ne dobândi sau redobândi independenţa, dar şi ulterior, pentru a ne dezvolta relaţiile cu partenerii străini.

După cum ştiţi, Muntenegru foloseşte euro, dar nu este parte a zonei euro, deci nu are în propriile mâini toate instrumentele de politică monetară. Folosim euro doar ca mijloc de plată. Facem asta ca să generăm condiţii favorabile şi predictibilitate pentru investiţii şi pentru nivelul de trai al oamenilor.

În anii "90, inflaţia provocată de la Belgrad a determinat aici creşteri de milioane, poate chiar de miliarde. Prin tipărirea de bani, sârbii puteau cumpăra orice proprietate în Muntenegru şi ne-ar fi putut ruina economia. Având în vedere aceste motive, mai întâi am introdus în circulaţie marca germană, cu ajutorul Deutsche Bank şi a mai multor prieteni din Europa. Mai târziu, când euro a fost introdus, am continuat cu această monedă În acest fel, noi cheltuim exact cât ne permitem.

Vedeţi, Muntenegru reprezenta o cincime din fosta Iugoslavie, ca suprafaţă, Serbia ar fi putut să ne facă orice. În perioada în care noi, muntenegrenii, discutam de redobândirea independenţei, nu am văzut-o ca pe un scop în sine, ci ca pe un mijloc, o pârghie. Scopul era o viaţă mai bună şi dezvoltare, atât în economie, cât şi către democraţie. Rezultatele pe care le avem astăzi arată că am reuşit. Acum 15 ani, venitul mediu era cel mai scăzut din regiune, acum e cel mai ridicat dintre statele din zonă care nu sunt în UE.

Reporter: În România există o dezbatere, în derulare, cu privire la eventuala adoptare a euro, în locul actualei monede naţionale, leul, şi asupra momentului optim pentru această schimbare. Credeţi că poate fi utilă experienţa muntenegreană în contextul acestei dezbateri?

Ambasador Milan Begovic: Nu, situaţia a fost foarte diferită. În anii "90, inflaţia în Muntenegru era uriaşă şi trebuia să facem ceva să supravieţuim. Trecerea la marca germană, apoi la euro, a fost o necesitate, deoarece banii de la Belgrad erau hârtii fără valoare. E adevărat că o parte dintre oameni nu au trăit mai bine la început, dar am tras o linie şi am început de la zero. Am luat decizia să cheltuim exact cât putem câştiga.

Acum, diferenţa este că noi cumpărăm euro. Când România va adera la zona euro, va fi parte a acestui sistem, veţi fi implicaţi în procesul de tipărire a banilor, veţi influenţa deciziile monetare cu PIB-ul vostru. Pentru noi, avantajul este că atunci când vii în Muntenegru ştii clar cât costă totul, iar când faci investiţii ştii că investeşti în euro.

Reporter: Care sunt perspectivele aderării Muntenegrului la UE şi cum decurg negocierile în acest sens? Ce aşteptări aveţi de la calitatea de membru al Uniunii? Ce aşteptări credeţi că sunt la Bruxelles din partea ţării Dumneavoastră?

Ambasador Milan Begovic: Suntem în negocieri pentru aderarea la UE, am deschis mai multe capitole şi până la finalul anului sperăm să deschidem 6-7 noi capitole. Nu ne grăbim, trebuie să fim pregătiţi pentru aderare, din punct de vedere politic şi mai ales cu economia. Pentru că, odată ce ai intrat în UE, ai beneficii de pe urma calităţii de membru, dar în acelaşi timp vin şi obligaţii pe care trebuie să le îndeplineşti. Muntenegru are o economie mică, trebuie să introducă toate acele standarde înalte ale acquis-ului comunitar, astfel încât să devină un partener viabil. Ne dorim să încheiem negocierile în anul 2018 şi până în 2021 să devenim un membru deplin al UE.

Reporter: În România, s-a făcut frecvent o comparaţie cu Polonia, în privinţa modului în care au fost negociate capitolele. Muntenegru are în vedere să-şi negocieze aderarea cât mai avantajos?

Ambasador Milan Begovic: Noi vedem aceste negocieri mai degrabă ca o acceptare a standardelor existente la nivelul UE, în ansamblul ei. Poate că Polonia a avut poziţia să negocieze mai mult în domeniul agriculturii, prin prisma mărimii ei şi a poziţiei strategice, dar ceilalţi trebuie să se alinieze la sistem. De exemplu, Polonia şi România au aderat în circumstanţe diferite. Aşteptările cresc de la an la an, procesul de aderare devine mai sever şi suntem conştienţi de asta. Negociatorul-şef şi echipele noastre vin frecvent la Bucureşti să deprindă din experienţa României, de pildă în ceea ce priveşte utilizarea fondurilor UE, iar ministrul Eugen Teodorovici a avut o mare disponibilitate să ne transmită din ce a învăţat ţara dumneavoastră în acest domeniu.

UE înţelege situaţia în care se află Muntenegru, dar nu ne aşteptăm să fim în centrul atenţiei pentru UE. Dar, fiind singura ţară profund implicată în procesul de aderare, ne acordă o atenţie adecvată şi încearcă să ne sprijine şi să lucreze cu noi. Realist vorbind, ţine de mărimea şi poziţia geostrategică a fiecărei ţări.

Reporter: Bănuiesc că aţi remarcat punctele de vedere diferite pe care le au statele membre ale Uniunii în privinţa problemei imigranţilor. Cum s-ar pronunţa Muntenegru în situaţii similare, când va fi parte a UE?

Ambasador Milan Begovic: Noi credem că fiecare stat trebuie să fie conştient că drepturile de care beneficiază ca membru sunt susţinute şi de contribuţia avută la funcţionarea Uniunii. Consensul este principiul esenţial de funcţionare a UE şi trebuie să fii responsabil, nimeni nu trebuie să-l saboteze pentru satisfacerea intereselor sale particulare. Muntenegru nu se poate aştepta să fie o forţă majoră în toate chestiunile care preocupă UE, dar vom avea un vot şi acesta va trebui să fie constructiv. Va fi necesar să avem capacitatea de a înţelege ce este în interesul nostru şi, totodată, în interesul întregii Uniunii.

Reporter: La nivelul populaţiei, există susţinere pentru aderarea la UE?

Ambasador Milan Begovic: În Muntenegru, există aşteptări foarte înalte de la aderarea la UE, oamenii aşteaptă o viaţă mai bună, standarde europene, dar aceste lucruri nu sunt uşor de atins. De aceea, trebuie să ne pregătim, să ne găsim locul nu doar în familia politică a Uniunii, dar şi în economia europeană.

În privinţa oportunităţilor de dezvoltare, acestea sunt uriaşe. Putem spune că viitoarea calitate de membru al UE ne "va deschide spaţiul". Vom avea un viitor sigur şi, de aceea, aderarea nu trebuie să vină ca un moment iminent, trebuie pregătit temeinic.

Să vă dau un exemplu: în Muntenegru multă lume are case de vacanţă, proprietăţi în zona litorală, pentru care acum impozitele sunt mici. Odată ce vom intra în UE, aceste taxe vor creşte mult. Mulţi vor fi dezamăgiţi la început, dar aderarea la UE va aduce un plus de siguranţă pentru investitori. Cheltuielile publice vor creşte şi vor putea fi acoperite numai dacă la bugetul de stat vor veni mai mulţi bani.

Şi în prezent piaţa internă este deschisă, dar aderarea va creşte şi mai mult competiţia. Acum, mai există persoane care se folosesc de poziţiile de putere şi de relaţiile pe care le au la nivel local, mergând la limita legii, dar odată intraţi în UE se va termina cu asta.