O ţară ca un tractor

Judecătorul nu a crezut ce i-au auzit urechile. Cei doi doreau recunoaşterea căsătoriei în Suedia. Problema era că actele lor erau emise de "Republica Socialistă Björn". Bun, şi unde este statul acesta? - a cerut lămuriri omul legii. "Pe malul lacului Immle, pe o stâncă în formă de tractor" - a venit răspunsul.

Nu e glumă. Cererea a fost refuzată, pe motiv că Suedia nu recunoaşte acest stat. Dar contestatarii spun că este o nedreptate. După ei, statul ar avea un teritoriu (6 sau 8 metri pătraţi, nu este clar, probabil datorită formei neregulate care a făcut dificilă trasarea graniţelor). Ar avea şi un guvern, o populaţie şi un imn naţional. Christian Agustsson, care sus-ţine că este vice-preşedintele republicii, susţine că "statul" pe care îl vice-conduce a fost întemeiat în 2005. De curând ar fi început şi "producţia socialistă de apă gazoasă".

Veşti bune, aşadar, de pe frontul luptei cu capitalismul. Înainte însă de a considera aceste lucruri drept simple bufonerii, să observăm ceva.

O parte dintre asemenea entităţi sunt formate de socialişti şi sunt legitimate pornind de la principiile socialismului. De la originile sale, această ideologie a avut "un dinte" împotriva ordinii de stat. Fie împotriva statului în general, fie împotriva statului burghez în special.

Micro-separatismul radical este o boală genetică a socialismului. Încă din secolul al XIX-lea, o serie de inspiraţi au descoperit că Statul şi Legea sunt opţionale. Soluţia? Să ne baricadăm undeva şi să declarăm o ordine separată. În 1871 au trecut la acţiune, proclamând celebra "Comună din Paris". Au folosit steagul roşu în locul tricolorului francez şi au introdus măsuri economice precum suspendarea plăţii chiriilor, abolirea muncii de noapte în brutării, abolirea dobânzii la credite şi amânarea plăţii obligaţiilor rezultate din contracte comerciale. Alte propuneri includeau educaţie gratuită şi hrană gratuită pentru săraci.

Comuna din Paris s-a prăbuşit repede, după circa două luni. Karl Marx a fost furios să afle că guvernul acesteia "a pierdut clipe preţioase" şi s-a apucat de reforme sociale în loc să îi termine rapid pe reacţionari.

În timpurile noastre, ceea ce am numit "micro-separatismul radical" a fost cultivat de socialişti şi anarhiştii de Stânga. "Oraşul-liber Chris-tiania" este celebru deja. A fost întemeiat în 1971, într-o zonă dărăpănată a oraşului de către un grup care protesta faţă de chiriile ridicate ale locuinţelor din Copenhaga. În documentul fondator citim că este vorba despre o entitate "în care fiecare este răspunzător de bunăstarea întregii comunităţi". Economia zonei se baza pe comerţul de canabis, care se vindea pe strada principală. Lucru care a şi dus la bătăi cu Poliţia.

Lista micro-entităţilor de protest ale Stângii este lungă. În 1980, protestatari anti-nucleari au declarat, în Germania, "Republica Liberă Wendland", care a fost defiinţată de un raid al Poliţiei. În 1994, protestatarii au declarat "Zona Independentă Wanstonia", ca protest faţă de construcţia unei autostrăzi în Anglia. S-au baricadat în tuneluri pe care le-au zidit cu ciment ori s-au căţărat în copaci, unde s-au legat cu lanţuri.

Unul dintre cele mai bizare asemenea episoade s-a consumat în 1977, când un grup de o sută de squatters a ocupat o zonă în Londra, pe care au declarat-o independentă sub numele de "Freestonia". Minis-trul de Externe era un pitic care apoi s-a sinucis de pe urma unei depresii. Pe timbrele emise de Freestonia era efigia, în bătaie de joc, a unei gorile, şi deviza "God Will Provide!". Nu se ştie cum...

A doua mare sursă a acestor micro-comunităţi de protest este ceea ce s-ar putea numi "monarhismul psihotic". Aici este vorba pur şi simplu de personaje care reclamă titluri regale sau aristocratice pe un teritoriu din spatele casei. În anii '80, un tasmanian a creat "Marele Ducat al lui Avram", susţinând că moşteneşte un titlu ocult, medieval. Bizar, a ajuns să fie ales în Parlamentul din Tasmania. În 2005, un învăţător din Anglia a proclamat, pe trei insuliţe de lângă coastă, un alt "Mare Ducat". Alt australian a declarat, în 2004, "Principatul Wy", într-o suburbie a oraşului Sydney. Este guvernat, fireşte, de el însuşi, sub titlul "Prinţul Paul". Cu toate că este doar cu puţin mai mare decât un apartament, "principatul" are şi o "ambasadă" în oraşul vecin.

Nu-i vorbă că uneori şi libertarienii au participat la circ... Unul dintre cele mai cunoscute "state" de acest fel este "Principatul Sealand", proclamat în 1967 pe o platformă marină abandonată. Există în prezent şi vinde titluri nobiliare. Evident, "non-profit". În 1986 a fost declarat "Dominionul Melchizedek". Nu este clar pe ce teritoriu, însă ziarul italian La Repubblica l-a numit "una dintre cele mai diabolice escrocherii din ultimii ani".

Toate acestea sunt, în sine, cel mult nişte curiozităţi, mici note de subsol ale unei istorii obscure. Însă existenţa lor ne dă ocazia să reflectăm până unde poate fi împinsă iresponsabilitatea în politică.