OPINII Cum putem bate pe cont propriu fondurile de pensii

Dacă e să ne luăm după analizele aruncate prin presă în ultima vreme, nu avem nici o şansă ca să putem bate pe cont propriu fondurile de pensii, întrucât persoanele fizice nu au acces la dobânzile bancare pe care le obţin fondurile şi chiar şi un portofoliu care să includă pe lângă depozite la termen şi acţiuni din compoziţia principalului indice bursier autohton ar trebui să se recunoască învins.

Mă refer aici la o analiză realizată recent de un profesor de la ASE pentru un cotidian financiar. Acesta a pornit de la randamentul obţinut de un salariat cu venit mediu pe economie după 10 ani de cotizare la Pilonul II de pensii. Astfel, în intervalul 2008-2018, acesta ar fi avut contribuţii totale de 12.357 de lei şi un câştig net de 2.316 lei, ceea ce ar fi urcat în final suma deţinută la 14.673 de lei (s-au luat în considerare şi comisioanele totale de 657 lei plătite în acest interval fondului de pensii). Ei bine, profesorul a calculat apoi ce s-ar fi întâmplat dacă aceste contribuţii lunare ar fi fost direcţionate spre depozitele bancare la termen în primul scenariu şi spre un portofoliu compus în proporţie de 80% din depozite bancare la termen şi restul din acţiuni la BVB din compoziţia indicelui BET. A rezultat că în primul caz câştigul net ar fi fost de 993 lei, iar suma acumulată în final de 13.350 lei, iar în cel de al doilea caz câştigul net ar fi urcat la 1.203 lei, iar suma totală acumulată la 13.560 de lei.

La prima vedere, concluzia ar fi că persoanele fizice nu pot bate fondurile de pensii în ciuda comisioanelor pe care acestea le încasează, doar spune asta un profesor de la ASE. Lucrurile nu stau chiar aşa, dacă schimbăm termenii de raportare. O comparaţie onestă între portofolii ar presupune aceleaşi componente. Cu alte cuvinte, nu comparăm un portofoliu în care predomină titlurile de stat (60% în cazul fondurilor de pensii) cu unul în care 80% sunt depozite bancare la termen. Şi aici am mari semne de întrebare privind scadenţa depozitelor pe care analiza profesorului o ia în calcul (din păcate articolul care vorbeşte des-pre analiza în cauză nu pomeneşte nimic aici). Dacă profesorul Bogdan Dumitrescu a luat în calcul depozitele cu scadenţa la o lună (înclin să cred că a considerat că banii care intră lunar vor fi transformaţi în depozite la termen de o lună), atunci trebuie să spunem că rezultatul final ar fi fost net diferit dacă focalizarea ar fi fost asupra depozitelor cu scadenţă mai mare, de pildă la un an. Dobânzile la 1 şi 3 luni pot fi de 2-3 ori mai mici decât cele la scadenţă de 12 luni sau peste. De pildă, în ultimul raport lunar al BNR (februarie) se arată că dobânda medie la depozitele noi în lei atrase de bănci de la populaţie a fost de 1,03% la scadenţă mai mică sau egală cu o lună şi de 2,31% la scadenţa între 6 şi 12 luni. Asta în condiţiile în care dobânda la titlurile de stat este, în acest moment, de 3,5%, neimpozabilă, la scadenţa de un an (5% la scadenţa de 5 ani). Cum titlurile de stat au în acest moment o valoare nominală de un leu, oricine ar putea investi lunar o mică sumă de bani în titlurile cu scadenţa cea mai scurtă pentru a-şi maximiza randamentul final. Evident că în aces-te condiţii comparaţia cu randamentele fondurilor de pensii n-ar mai avea sens - nu poţi să câştigi mai puţin decât fondurile de pensii având un portofoliu identic ţinând cont de comisioanele pe care acestea le reţin periodic.

E drept că până anul trecut cine dorea titluri de stat de stat putea apela doar la bănci pentru a le achiziţiona din piaţa secundară, iar suma minimă pentru cumpărarea unui titlu era de 10.000 lei. Lucrurile s-au schimbat însă radical între timp, iar acum certificatele de trezorerie pentru populaţie se emit lunar pentru cei interesaţi, aşa că oricine se poate lăuda că va fi mai eficient ca fondurile de pensii când o să tragă linie peste investiţia sa, cel puţin câtă vreme structura portofoliilor fondurilor de pensii arată că grosul banilor rămane în titluri de stat.