OPINII Simple adevături

Se întîmplă ceva extraordinar zilele acestea: milioane de oameni, inclusiv lideri mondiali, comemorează moartea Papei, aducîndu-i un omagiu pentru tot ceea ce a făcut în viaţă sa atît de plină. Ironia este că liderii mondiali fac ceea ce fac oamenii ce l-au iubit pe Papa cu adevărat, nu în ultimul rînd pentru că el nu a fost ca majoritatea liderilor mondiali, gata de orice compromis şi înşelăciune în goana lor pentru putere. Papa şi-a trăit viaţa în lumina adevărului, de la început pînă la sfîrşit. A propovăduit compasiunea şi solidaritatea cu cei în suferinţă şi cu cei săraci, aşa cum l-a învăţat Iisus şi, mai mult, a încercat în fiecare zi, pînă în ultima clipă, să-şi trăiască viaţa aşa cum a trăit Iisus.

Fie că sînteţi de acord cu viziunea sa, sau cu deciziile sale controversate (precum beatificarea cardinalului croat ce fusese condamnat pentru crime de război împotriva evreilor şi sîrbilor), fie că nu şi indiferent dacă credeţi în Iisus sau nu, exemplul pe care Papa l-a dat prin modul în care a trăit are valoare de adevăr universal şi, miraculos, este universal recunos-cut ca atare.

Comunismul a aruncat religia la coş, iar împreună cu ea şi valorile spirituale precum adevărul, compasiunea şi virtutea, iar birocraţia a dictat brutal normele după care să se ghideze viaţa oamenilor. Din păcate, nu doar liderii, ci şi bisericile nu s-au înghesuit să dea un exemplu de compasiune faţă de săraci în aşa numita perioadă de tranziţie.

Ieri am auzit o istorisire, care a început trist. Un pensionar, bătrîn şi bolnav, mi-a spus că tocmai primise o "ajustare" a facturii de electricitate: patru milioane de lei în plus. "De unde să scot banii? Cum să plătesc? Nu înţeleg cum s-a putut întîmpla! Folosesc atît de puţin curent... Am atîta grijă... Să fie vreo şmecherie? Acum trebuie să bat atîta drum cu taxiul, să stau la coadă în soare atîtea ore pînă ajung la ghişeu fără să am unde să stau jos... Nu mai sînt în putere, iar ei mă vor repezi şi nu-mi vor explica nimic... Aşa fac întotdeauna! Cum să supravieţuiesc aşa?" "Şi... ce e nou în asta?" aţi putea întreba.

L-am sunat mai tîrziu în cursul aceleiaşi zile: "Sînteţi încă la coadă?" l-am întrebat. "Nu!... S-a întîmplat ceva extraordinar! Nu era nici o coadă, clădirea era curată, iar funcţionarele de acolo s-au purtat frumos cu mine şi mi-au oferit un scaun şi m-au ascultat cu atenţie, iar apoi mi-au explicat că facturile mi se emiteau în baza unui plan tarifar vechi şi că, de acum încolo, mă vor trece pe un plan tarifar care să mă avantajeze... Mi-au spus că, pînă atunci, să plătesc cît pot, iar restul, altă dată... Mi-au arătat şi cum se calculase factura..." Vocea îi suna de parcă ar fi întinerit cu zece ani...

Adevărul, amabilitate şi compasiune, solidaritate cu cei în suferinţă, respect pentru cei din jur. Pot spune că, din punctul meu de vedere, funcţionarele de la compania de electricitate sînt cele care onorează esenţa vieţii Papei. Vă invit să vă gîndiţi la cineva care face la fel, aşa cum poate, în viaţa sa de zi cu zi. Papa s-ar bucura de asta.