OVIDIU DEMETRESCU: "În guvernarea Cioloş, am asistat la o «împărţire a funcţiilor» către prieteni şi apropiaţi"

Reporter: Cum apreciaţi procesul de recrutare în baza Ordonanţei 109, cu modificări, în guvernarea Cioloş, comparativ cu ceilalţi ani?

Ovidiu Demetrescu: În opinia mea, am asistat la o "împărţire a funcţiilor" către prieteni şi apropiaţi prin intermediul unei agenţii de recrutare "prietenoase". Îmi vine greu să cred că o singură agenţie de recrutare a câştigat pe merit toate licitaţiile din 2016. În anii anteriori era un echilibru între câteva agenţii de recrutare, care asistau ministerele în calitatea lor de acţionari în companiile de stat, în selecţia celor mai potriviţi candidaţi pentru poziţiile din consiliile de administraţie sau consiliile de supraveghere.

În momentul în care avem un singur câştigător cred că ceva nu este în regulă acolo şi au fost semnale în piaţă că, din punct de vedere procedural au existat omisiuni în procesul de selecţie a candidaţilor. Nu doresc să întru în aceste detalii picante, dar cei care au aplicat au simţit-o pe pielea lor în mod cert.

Reporter: Există multe critici la adresa acestui management ales pe OUG 109. Ce îi lipseşte ca să fie profesionist?

Ovidiu Demetrescu: Ca să putem vorbi de un management profesionist în companiile de stat, trebuie să se întâmple mai multe lucruri şi aş enumera câteva aspecte extrem de importante:

-existenţa unui dialog real între reprezentaţii statului şi membrii desemnaţi în CA/CS ai companiilor. Un dialog profesional între oameni pregătiţi şi responsabili care să pună bazele strategiei de dezvoltare.

-modernizarea legislaţiei şi a actului de control din partea Curţii de Conturi, care trebuie să înţeleagă şi să ia în considerare principiile de bun simţ de afaceri pe baza cărora companiile ar trebui să decidă. În realitate, însă, unele decizii pot fi distorsionate de nişte reguli arhaice şi atunci managementul devine unul birocratic profesionist, pierzând din eficienţa şi eficacitatea unui management privat;

-remunerarea corectă pe bază de performanţă este un alt element esenţial în atragerea de oameni cu adevărat valoroşi, care la rândul lor vor aduce valoare în companii. Dacă vom continua cu politica populistă de a critica nivelul remuneraţiei şefilor din companiile de stat vom avea numai candidaţi pe măsură şi rezultate de asemenea. Vorba englezească "You pay peanuts you get monkeys" este perfect valabilă.

Reporter: Ce înseamnă o bună implementare a principiilor de guvernanţă corporativă? Au guvernanţii interes să implementeze ordonanţa 109 privind managementul profesionist în companiile de stat?

Ovidiu Demetrescu: În mod teoretic, ar trebui să vrea să pună manageri profesionişti care pot face performanţă şi astfel companiile sunt mai profitabile, angajaţii lor au salarii mai bune şi eventual bonusuri de performanţă, comunităţile în care operează aceste companii sunt mai prospere prin taxele locale şi prin însăşi bunăstarea angajaţilor care trăiesc în aceste comunităţi.

În mod practic, însă, vedem cum guvernanţii au încercat întotdeauna să-şi răsplătească oamenii cu poziţii cheie bine plătite. Şi asta nu numai la noi, ci peste tot în lume, iar atunci cheia o reprezintă de fapt atragerea de oameni de calitate în jurul lor care să poată duce cu succes taskurile şi provocările majore.

Dar este foarte important pentru guvernanţi să-şi definească cu claritate ce anume vor pentru domeniile respective, strategia naţională de dezvoltare şi, în subsidiar, strategiile subsecvente fiecărui domeniu. Dar trebuie să ţinem cont şi de evoluţiile din jurul nostru şi să nu insistăm pe tehnologii vechi cum ar fi: extracţia şi arderea directă a cărbunelui, ci să încercăm să vedem cu un pas înainte dacă ne dorim ca următoarea fabrică Tesla să vină în România. Şi cred că asta ar trebui să facem la nivel strategic şi avem un plan clar de implementare, să pornim un dialog şi cu celelalte părţi interesate pentru a desena traseul nostru strategic.

Reporter: Sunt companii de stat unde managementul profesionist nu a făcut investiţiile promise şi acum reduce cheltuielile pentru a îndeplini o parte din promisiunile pe care le-a făcut investitorilor. Cum comentaţi?

Ovidiu Demetrescu: Aş lua ca exemplu Electrica SA, unde în loc să pună la treabă cei 500 milioane de euro pe care investitorii i-au pus la dispoziţia companiei la listare, ei trec la restructurări de personal şi la reducerea cheltuielilor printr-o abordare simplistă de tipul: dacă nu suntem în stare să creştem veniturile sau să dezvoltăm compania, atunci hai să tăiem costurile până la limită. Această abordare nu va duce niciodată la un succes de tip Apple. Ne aflăm într-o efervescenţă investiţională în toată lumea, în care utilităţile investesc în reţele inteligente, suport pentru automobile electrice, clădiri inteligente şi noi tăiem costurile în loc să pregătim viitorul? Da, costurile nenecesare trebuie reduse, dar să nu uităm de avaria de la Carei care a lăsat un oraş întreg în beznă timp de aproape trei zile pentru că nu au fost făcute la timp investiţiile şi mentenanţa. Este clar că investitorii şi-au asumat plasamentul într-o companie de utilităţi, în care nu profitul este cel mai important lucru, ci viziunea şi constanţa companiei pe perioade lungi de timp. Astfel, trebuie să punem indicatorii de performanţă relevanţi pentru această abordare şi care să reflecte lucrurile bune care se întâmplă în companii şi să motiveze pe cei direct responsabili cu ducerea lor la bun sfârşit. Putem da mai multe exemple, dar acesta este unul dintre cele mai evidente. Când la listare ai promis acţionarilor un randament de peste 7%, iar tu stai cu 500 milioane de euro în cont cu randament de maxim 1%, cum vei putea să-ţi ţii promisiunea?

Fără o abordare corectă şi onestă a strategiei de dezvoltare a companiilor mari româneşti vom fi întotdeauna discountaţi de învestitori şi nu vom putea trece în categoria superioară din punct de vedere al investitorilor. Ar fi păcat să ajungem să tranzacţionăm companii precum Romgaz, Electrica sau Hidroelectrica (în viitor) la discounturi de 40-50% aşa cum o fac astăzi SIF-urile. Totul ţine numai de management şi de strategie, este atât de simplu şi totuşi complicat!

Reporter: Prin această recrutare, companiile au devenit locuri de refugiere şi de răsplată în plus a anumitor persoane, inclusiv secretari de stat activi în ministere. Este normal acest lucru?

Ovidiu Demetrescu: În primul rând, cred că este un conflict de interese clar între poziţia de Secretar de Stat (SS) şi aceea de membru în Consiliul de Administraţie (CA) al unei companii din subordine. Ministerele ar trebui să facă politicile publice, iar aceste politici publice afectează în mod clar şi activitatea companiilor deţinute de stat aflate în administrarea ministerelor. Poziţiile din CA/CS sunt pur şi simplu folosite pentru a rotunji veniturile respectivilor demnitari. Cred că trebuie să adresăm în mod absolut onest remunerarea corectă a demnitarilor, pentru a reduce astfel de interferenţe nedorite. O altă modalitate de a reduce aceste interferenţe poate fi pur şi simplu scoaterea tuturor deţinerilor statului de la ministere şi trecerea lor într-un fond naţional de administrare, aşa cum a fost prezentată în programul de guvernare. Un astfel de fond naţional, în afară de rolul său direct în administrarea companiilor, va avea şi rolul de a cataliza investiţii din alte zone în economia românească şi în proiectele ei de succes. Un prim gând în acest sens sunt fondurile de pensii care astăzi sunt nevoite să investească banii românilor în afara ţării şi noi încă nu am creat mecanismele care să atragă aceşti bani aici, în economia românească. Astăzi se acumulează mai bine de 1 miliard de euro anual în aceste fonduri de pensii.

Reporter: Cine trebuie să verifice pe aceşti manageri că şi-au îndeplinit criteriile de performanţă? Ce ne puteţi spune despre monitorizarea şi controlul acestui proces?

Ovidiu Demetrescu: Monitorizarea şi controlul acestui proces trebuie să se desfăşoare în linia guvernanţei corporative.

Răspunsul simplu este: acţionarii trebuie să verifice managerii (membrii CA/CS) şi atunci revin la dilema anterioară că administrarea acestor companii trebuie făcută de către profesionişti şi însăşi gestiunea participaţiilor trebuie făcută tot de oameni cu ştiinţă de carte care au ca obiectiv prioritar îndeplinirea misiunii strategice a companiei. Este important ce indicatori de performanţă solicită acţionarul în interesul companiei, pentru că echipa de management va acţiona întotdeauna în sensul maximizării acestor indicatori pentru a-şi realiza bonusurile de performanţă. Nu este neapărat necesar să avem profitul sau profitabilitatea ca indicator de performanţă, ci trebuie să avem întotdeauna în minte şi rolul strategic al unor companii pentru ţara în care trăim. Aceste companii de importanţă strategică naţională vor trebui să se poată susţine din veniturile pe care le generează, adică să fie peste nivelul de break-even, dar ele trebuie şi să facă investiţiile necesare pentru supravieţuirea şi bunul mers al economiei pe termen lung. Aici dau câteva exemple: companiile de utilităţi publice, transport, infrastructură şi alte domenii strategice, trebuie să facă profit, dar cel mai important lucru este că trebuie să asigure funcţionalitatea sectorului respectiv, fie că el este producerea, transportul, distribuţia energiei electrice sau termice, a gazelor naturale şi transportul public urban sau transportul naţional de marfă şi călători.

Reporter: Au capacitatea ministerele să urmărească ce se întâmplă cu societăţile din subordine?

Ovidiu Demetrescu: Pentru a urmări ce se întâmplă în societăţile din subordine, ministerele trebuie să aibă oameni pregătiţi în structurile interne şi să îşi selecteze atent partenerii cu care vor guverna efectiv companiile din subordine. Numirile de "lipitori de afişe" nu fac bine nimănui din câteva considerente:

-persoanele în speţă nu vor putea face performanţă şi nu pot veni cu viziune şi leadership;

-nefăcând performanţă vor genera mai multe probleme decât vor rezolva, solicitând şi mai mult atenţia decidenţilor de la nivelele superioare şi implicit a guvernanţilor;

-în cele din urmă vor discredita şi pe cei cărora le datorează "numirea ca recompensă".

-într-un atare context chiar şi monitorizarea performanţei va fi un proces dificil şi anevoios îngreunat însuşi de companiile şi de managerii vizaţi.

De aceea consider că administrarea companiilor mari de interes naţional printr-un fond specializat ar aduce beneficii din mai multe puncte de vedere:

-Monitorizarea şi gestionarea după principii unitare de business;

-Dialog coerent şi consecvent cu investitorii;

-Atragerea unui pool extins de investitori instituţionali prin profesionalizarea şi transparentizarea companiilor şi a proceselor de management incluzând aici şi relaţia cu acţionarii;

-Crearea unor mecanisme de finanţare a investiţiilor în proiecte de interes naţional.

Acestea ar fi numai cîteva din beneficiile evidente ale unei astfel de abordări şi sper ca noul Guvern să concretizeze aceste idei şi să-l pună în practică cât mai curând.

Reporter: Fostul şef OPSPI Gabriel Dumitraşcu a depus recent plângeri penale, acuzând nereguli în procesul de recrutare de la Hidroelectrica. Care este opinia dumeavoastră cu privire la acest caz?

Ovidiu Demetrescu: Cred că am adresat anterior acest subiect în momentul în care am subliniat faptul că o singură companie de recrutare şi selecţie a "ajutat" Guvernul Cioloş să-şi selecteze membrii în CA-urile companiilor. Eu nu îmi permit să am o opinie într-o speţă care deja este de competenţa justiţiei.

Reporter: Cum comentaţi implicarea FP în managentul companiilor de stat?

Ovidiu Demetrescu: Trebuie în mod necesar să plecăm de la premisa că managerii FP au de multe ori interese divergente cu ale statului, mai ales în ceea ce priveşte politica de dezvoltare a companiilor de interes strategic naţional. Managerii FP au impus propria lor politică de maximizare a profiturilor şi a dividendelor distribuite, în detrimentul investiţiilor şi al dezvoltării pe termen lung a companiilor, ceea ce este perfect de înţeles din perspectiva lor. Ei doresc profit şi dividende în următorul trimestru, dacă se poate, şi, dacă firma nu va mai profitabilă, îşi vor lichida deţinerea şi vor investi în altă companie. Dacă înţelegem acest lucru simplu, putem gestiona şi relaţia cu un investitor minoritar de acest gen. Până la urmă, în boardul unei companii lucrurile stau simplu, membrii votează asupra deciziilor în interesul companiei şi acţionarilor. Dacă nu sunt de acord asupra strategiei pe termen lung, acţionarii trebuie să găsească calea de a rezolva acest conflict de interese.

Şi ca să vă răspund punctual la întrebare, FP a acţionat conform principiilor de mai sus, impunând de multe ori o politică de superprofitabilitate, în detrimentul îndeplinirii rolului esenţial al companiilor de interes strategic naţional, minimizând investiţiile şi reducând costurile operaţionale menite să asigure stabilitatea pe termen scurt şi sustenabilitatea pe termen mediu şi lung.

Reporter: Vă mulţumesc!