Piaţa financiară - mijloc de finanţare a activităţii economico-sociale (III)

• Structura pieţei financiare

Principalele fluxuri ale pieţei financiare sunt materializate în emisiunea şi mişcarea instrumentelor financiare şi exprimă relaţiile stabilite între participanţii la activităţile economico-sociale, prezentînd următoarele caracteristici generale:

- emisiunea instrumentelor financiare este concretizată în noţiunea de piaţă primară şi constituie principala sursă de capitalizare în economie, baza mişcării de fonduri între furnizorii de capital, numiţi investitori şi beneficiarii sau utilizatorii acestuia, numiţi emitenţi;

- conţinutul juridic al oricărui instrument financiar stabileşte în primul rînd caracterul inves-tiţiei financiare sau al sursei capitalului, care poate fi obţinut printr-o alocare definitivă (participare), sau temporară (de împrumut);

- prin emisiunea unui instrument financiar, utilizatorul de capital (emitentul) se obligă faţă de furnizorul de capital, (investitorul) care obţine anumite drepturi de revendicare asupra patrimoniului emitentului;

- în cazul în care emitentul instrumentului este şi beneficiarul investiţiei, al capitalizării, acesta plăteşte profitul din investiţie furnizorului de capital sub forma dividendului sau dobînzii;

- există instrumente financiare care nu produc profit din investiţie, ci numai de capital cum este cazul drepturilor, garanţiilor, contractelor futures şi cu opţiuni;

- profitul sau pierderile de capital sunt datorate mişcării preţului instrumentelor financiare pe piaţa secundară, care este o relaţie numai între inves-titori.

În figura alăturată prezentăm fluxurile de bază ale operaţiunilor care au loc pe piaţa financiară, grupate pe cele două segmente ale pieţei primare şi secundare.

Fluxul de emisiune (Ei) al instrumentelor financiare este determinat de utilizatorul de capital care prin emisiune obţine capitalul necesar şi este direcţionat către investitor, care la rîndul său transferă în contul emitentului suma investită.

Emisiunea unui instrument reprezintă recunoaşterea şi executarea obligaţiei emitentului de a plăti profitul (Pi) din investiţie cuvenit investitorului, a dreptului conferit prin deţinerea instrumentului emis.

Dacă fluxul de returnare al investiţiei financiare (Rk) lipseşte, aceasta înseamnă că faţă de emitent, relaţia din piaţa primară, investiţia este definitivă, investitorul nu va primi de la emitent returnarea capitalului investit, avînd numai posibilitatea de a-şi recăpăta suma inves-tită numai din piaţa secundară de la alt investitor.

Unele segmente ale pieţei financiare concentrează capitalul individual de la mai mulţi investitori şi îl plasează centralizat pe alte pieţe, îndeplinind rolul de investitori colectivi, diversificînd relaţiile dintre componentele pieţei.