S-au prăpădit glasnost şi perestroika

Două cuvinte cheie. Transparenţă şi schimbare. Două cuvinte care au precedat căderea Zidului Berlinului, reunificarea celor două Germanii, pulverizarea blocului de est al Moscovei şi prăbuşirea Uniunii Sovietice. Glasnost şi perestroika l-au definit pe cel care a fost până azi noapte Mihail Gorbaciov. A decedat la 91 de ani.

Mihail Gorbaciov nu are descendenţi politici. Nici Boris Elţîn, care a confundat planeta cu un bar lung de zeci de mii de kilometri, umplut cu pahare de votcă, şi nici Vladimir Putin, care se screme fără folos să refacă imperiul sovietic, nu au încercat să calce pe urmele lui Gorbaciov.

La rândul său, cu o pregătire destul de precară, făcută cumva pe puncte, o pregătire de aparatnik şi cu o carieră de cadrist, Mihail Gorbaciov a avut totuşi viziunea prăpădului. A înţeles că Uniunea Sovietică pierduse competiţia economică. Competiţia militară. Era din ce în ce mai lipsită de credibilitate politică. Pierduse Războiul Rece. Şi pentru a minimaliza dezastrul, nu avea altceva mai bun de făcut decât să se predea. În mâinile lui Bush. Bush senior. Şi a făcut-o în stil rusesc.

Mihail Gorbaciov s-a târguit şi pe ultima sută de metri şi a scos bani din piatră seacă. Americanii au plătit cu bani peşin încheierea Războiului Rece, nu printr-o pace, aşa cum scrie la carte, ci doar printr-un armistiţiu. Germania a plătit şi ea cu bani cash, cu sute de miliarde de dolari, retragerea în URSS şi reîncartiruirea diviziilor ruse care staţionaseră în Germania de Est. Europa de Est s-a trezit astfel, fără să facă mai nimic în acest sens, cu lanţurile de la gât şi de la picioare tăiate. Şi cu o libertate cu care, cu chiu cu vai, într-un sfârşit, a ştiut ce să facă. Mihail Gorbaciov a fost practic ultimul conducător al URSS şi primul care, în mod voluntar, a dat jos steagul imperial de pe Kremlin.

Păcat! Păcat că Bori Elţîn a preferat să fie mai degrabă un alcoolic şi un corupt, decât un demn conducător al Federaţiei Ruse încropită imediat după dispariţia URSS. Păcat că a urmat un fost ofiţer KGB, Vladimir Putin, care se căzneşte zadarnic, traumatizând întreaga planetă, să refacă ceea ce nu mai poate fi refăcut niciodată. Astăzi lumea îl deplânge pe Mihail Gorbaciov, îl omagiază şi încearcă să păstreze amintirea acestui om care, animat în general de bune intenţii, a eşuat lamentabil în proiectul său politic. Îl deplânge, pentru că a reprezentat totuşi o speranţă a păcii pentru întreaga planetă şi o confirmare că, cel puţin din perspectiva Rusiei, pacea este posibilă.