Săgeţile statului subteran

Sunt produse dovezi peste dovezi, din care reiese că oamenii de bază ai statului subteran au şantajat oameni de afaceri, utilizând avocaţi gen Trăilă sau Stoica, pentru a le garanta acestora, în schimbul unor sume consistente de bani, o aşa-numită optimizare. Adică aranjamente făcute cu procurori şi judecători, pentru ca în final pedeapsa să fie minimă. Dar până în prezent, în mod straniu, despre "săgeţi" nu s-a vorbit deloc. Adică pur şi simplu despre oamenii de afaceri "fabricaţi" de statul subteran şi puşi să joace la înaintare.

Sunt destul de mulţi analişti care se miră că, în condiţiile în care operaţiunile statului subteran au avut o anvergură care le-a adus autorilor câştiguri de sute de milioane de euro sau poate chiar de miliarde, numărul celor care au decis să-i denunţe la DNA pentru şantaj este încă foarte mic. Şi asta în ciuda faptului că şantajul poate fi uşor dovedit dacă se ia urma banilor. Ies la lumină informaţii conform cărora împingerea în păcat a unor oameni de afaceri în vederea şantajării şi estorcării acestora reprezintă doar o faţă a acestei medalii, pe care ne-o arată statul subteran. Cealaltă faţă este mai bine protejată, dar încă şi mai periculoasă. Gruparea condusă de generalul cu patru stele Florian Coldea a descoperit cu multă vreme în urmă, pe vremea când acesta era la butoane, o reţetă cât se poate de eficientă pentru procurarea cu maximă discreţie de fonduri. Fabricarea unor oameni de afaceri. Anumite persoane considerate de încredere erau pur şi simplu iniţiate în câte un domeniu de business, primeau în mod discret fondurile necesare pentru deschiderea unei afaceri, apoi li se făcea "culoar", prin eliminarea oricărei concurenţe şi facilitarea unor relaţii comerciale extrem de profitabile cu întreprinderi deţinute de statul român, după care tot ceea ce mai urma era ca sumele colosale astfel obţinute să fie sub o formă sau alta transferate demiurgilor statului subteran.

În ultimele zile se vorbeşte insistent despre o altă "victimă" a statului subteran. Despre omul de afaceri Mihai Tufan. Acesta, fiu al unui general de Securitate fiind, a avut mult noroc în viaţă şi, extrem de tânăr fiind, a pus mâna pe câteva afaceri extrem de profitabile care, la prima vedere, i-au adus anual profituri de peste 30 de milioane de euro. Cele mai multe dintre aceste afaceri sunt din domeniul energetic, cele mai multe din hidroenergie. Acesta a trăit ani de zile pe picior mare, nu ostentativ, ci dimpotrivă, destul de discret, până când, într-o zi, a lăsat impresia că şi-a ieşit din minţi şi, sub efectul alcoolului fiind, şi-a înjunghiat de mai multe ori soţia în propriul autoturism. O infracţiune extrem de gravă, care i-ar fi putut aduce ani mulţi de închisoare cu executare. A intervenit însă statul subteran care, prin intermediul avocatului Doru Trăilă şi a "operatorilor" din culise, a reuşit să-i optimizeze procesul, transformând din nou justiţia în obiectiv tactic, astfel încât, după doi ani de închisoare, a fost pus în libertate. Dar nu oricum. Mihai Tufan a decis, vezi Doamne, să-şi consacre viaţa familiei şi unor opere de binefacere. Astfel încât, ce să vezi? A renunţat de bunăvoie la conducerea societăţilor sale, delegând pentru această activitate fix casa de avocaţi deţinută de Doru Trăilă. Acesta a primit astfel exerciţiul acţiunilor deţinute de Mihai Tufan. Ce semnificaţie are această informaţie lansată în urmă cu câteva zile de jurnalista de investigaţie Anca Alexandrescu?

Aparent asistăm la o operaţie asemănătoare celei care l-a vizat pe omul de afaceri Cătălin Hideg. Adică în schimbul unor beneficii uriaşe, nemaiîntâlnite în cazul niciunei alte case de avocaţi care îşi desfăşoară activitatea în mod legal şi normal, un om certat cu legea beneficiază de o mână de sprijin din partea unei justiţii corupte, iar pedeapsa sa este "optimizată". Nu este însă deloc exclus să asistăm, aşa cum am explicat în deschiderea acestei analize, la desfăşurarea celei de-a doua feţe a aceleiaşi medalii. Pentru a înţelege, trebuie să ne imaginăm pur şi simplu - desigur, până când vor sosi şi probele concludente în acest sens - că Mihai Tufan, susţinut din spate de statul subteran, la un moment dat a scăpat de sub control. Sau existau indicii că se poate sustrage respectivului control. Şi în aceste condiţii oamenii statului subteran au acţionat prompt. Poate că Mihai Tufan a fost îmbătat cu bună ştiinţă înainte de a fi suit la volan. Sau poate chiar a fost drogat. Poate că a fost împins cu bună ştiinţă într-o fundătură a justiţiei, tocmai pentru ca, în final, statul subteran să-şi poată recupera "activele". Ceea ce până la urmă s-a şi întâmplat. Liber consimţit.

Atrag din nou atenţia acelor procurori dispuşi să dea cu băţul prin muşuroi şi să afle adevărul până la capăt că cea mai bună sursă de informaţii sunt casele de avocaţi implicate în asemenea operaţiuni. Este exclus ca în mod normal, pentru asistenţa juridică în cazul unor infracţiuni cum sunt cele despre care se face vorbire în presă, persoanele implicate să consimtă să acorde sub formă de onorarii sume colosale unor apărători. Şi asta în baza unor contracte de asistenţă juridică nemaivăzute până în prezent. În cazul caselor de avocaţi urma banilor poate fi luată cu uşurinţă. Iar capătul acestor urme, după cum deja se poate observa, ne conduce la generalii aflaţi până de curând în umbră.