Senzaţionala tumbă politică a domnului Crin Antonescu

Pe bună dreptate, ieşirea la rampă a lui Crin Antonescu după zece ani de hibernare, precum şi duritatea acuzaţiilor pe care le aduce conducerii PNL şi lui Klaus Iohannis, au făcut şi continuă să facă uriaşe valuri. În esenţă, fostul preşedinte PNL susţine, cred eu, pe bună dreptate, că acest partid este ameninţat cu disoluţia din vina conducătorilor săi.

Argumentele lui Crin Antonescu sunt cât se poate de solide. Fără să intre în detalii, fără să o spună cu subiect şi predicat, el constată ceea ce eu şi alţi liberali şi foşti liberali am constatat şi nu ne-am ferit să facem public. Şi anume că acest partid, prin politica dezastroasă dusă de conducătorii săi, şi-a pierdut substanţa naţională şi substanţa liberală. Ceea ce înseamnă nici mai mult nici mai puţin decât că, din cu totul alte motive, PNL este în pericol de a împărtăşi soarta dramatică a PNŢCD. Fiind astfel ultimul partid istoric care poate părăsi scena politică, în ciuda faptului că este cel mai vechi partid liberal din Europa. Dar cine este de vină? Ceea ce spune Crin Antonescu este cât se poate de real. Vinovaţi sunt conducătorii de acum ai Partidului Naţional Liberal, precum şi preşedintele Klaus Iohannis, care l-a îndreptat într-o direcţie cu totul şi cu totul greşită. De-a dreptul sinucigaşă. Dar asta este tot? Analiza lui Crin Antonescu evită să ne mai spună şi altceva, cu excepţia acuzaţiilor aduse generalului cu patru stele Nicolae Ciucă, mai nou scriitor, lui Klaus Iohannis, care a eşuat în cele două mandate ale sale de preşedinte şi a împins PNL spre prăpastie, şi câtorva fruntaşi ai partidului, cel mai frecvent nominalizat în acest sens, prin utilizarea unor expresii dure, fiind Rareş Bogdan. Asta este tot, Crin? Altceva nu ai de spus?

Ca om politic, atât cât am fost om politic, am fost extrem de apropiat de Crin Antonescu şi înainte, şi în timpul în care acesta a fost preşedintele PNL. A fost o perioadă complicată, dramatică uneori, dar în care s-a putut face politică liberală la nivel înalt. Având în vedere experienţele noastre trecute, sper ca domnul Antonescu să nu-mi ia în nume de rău ceea ce voi afirma în continuare. În primul rând, eu aştept din partea lui Crin ceva mai mult. Ceva despre viitor şi ceva despre trecut. În ceea ce priveşte viitorul atât de precar în acest moment al PNL, aş dori să aflu care sunt soluţiile pe care le identifică domnia sa, cu toată experienţa politică pe care o are, în acest an electoral. Dar şi mai mult mă interesează - şi sunt convins că sunt în asentimentul tuturor liberalilor de bună credinţă - să aflu ce anume l-a determinat pe Crin Antonescu să ia o serie întreagă de decizii politice care au schimbat radical situaţia şi viitorul PNL. Şi, într-un fel, şi al României.

1). Ce anume te-a determinat să demisionezi de la conducerea partidului după rezultatele slabe de la locale şi să determini întreaga conducere PNL să demisioneze în bloc, lăsând practic, în pragul alegerilor, acest partid cu totul şi cu totul castrat? Ai demisionat atunci la pachet şi Klaus Iohannis, pe care îl invitaseşi cu braţele larg deschise să facă parte din conducerea partidului. Acesta s-a răzgândit în două-trei zile. A revenit şi şi-a anunţat candidatura pentru poziţia de preşedinte. Nu ai protestat în niciun fel. Nu ai denunţat comportamentul său scandalos. Imoral din punct de vedere politic. De ce? Ce te-a făcut să taci?

2). Anterior ai luat decizia, care a scandalizat o parte a partidului şi o bună parte a electoratului, de a iniţia o fuziune între PNL şi Partidul Democrat, care mult timp a fost perceput - nici nu se putea altfel - ca un adversar al liberalilor. Te-am susţinut public în acest demers dintr-un considerent mai puţin moral şi mai degrabă pragmatic şi anume că, în felul acesta, PNL devine mai puternic. Şi în speranţa că cele două partide, fuzionând, nu se vor comporta ca apa şi uleiul. Dar te-ai gândit, când ai luat această decizie şi le-ai impus-o liberalilor, la toate complicaţiile care urmau să survină în viitor?

3). Următorul pas pe care l-ai făcut, impunându-l practic cu forţa liberalilor, a fost plecarea acestui partid din familia ALDE, unde deţinea cea mai importantă pondere, în familia Popularilor Europeni, unde PNL, de astă dată în trena fostului PDL, reprezenta o cantitate neglijabilă. A fost atunci un cutremur în interiorul partidului şi oameni valoroşi, cum a fost Norica Nicolai, au plecat, creând practic un nou partid ALDE, prin ruperea PNL. Ce ai făcut pentru a împiedica acest proces?

4). L-ai promovat şi l-ai susţinut în mod activ pe Klaus Iohannis, pentru ca acesta să devină preşedintele României. Dacă Klaus Iohannis s-a dovedit a fi un uriaş eşec, aşa cum susţii, cum se face că nu-ţi asumi răspunderea pentru această greşeală?

5). Cum se face că timp de zece ani ai tăcut şi ai refuzat să tragi orice fel de semnal de alarmă legat fie de mandatul prezidenţial, fie de derapajele ideologice ale PNL, fie de amândouă?

6). Tăcerea ta de neînţeles, mai ales în cazul unui om politic cu calităţi îndelung exersate de bun comunicator, să se explice prin faptul că doamna Adina Vălean, soţia ta şi un apreciat lider liberal, a obţinut în urma transferului PNL în familia Popularilor Europeni o poziţie de comisar UE? Pe care acum, după două cicluri, a pierdut-o.

7). Şi o ultimă neclaritate. Ai fost cumva şantajat pentru a renunţa la poziţia de lider al Partidului Naţional Liberal? Dacă da, în ce fel? Pot să ne spui, întrucât, dacă au existat fapte penale, ele s-au prescris.

Şi nu-mi pot reprima dorinţa de a afla ce s-a întâmplat de fapt în perioada în care ai fost preşedinte interimar al României şi ai condus administraţia de la Cotroceni. Ai fost cumva insultat şi şantajat de "marele licurici", care-şi trimisese reprezentantul pentru a-l extrage din garaj pe Traian Băsescu? Te-ai temut în acea perioadă să acţionezi? Sau ai fost pur şi simplu leneş? Ca un fel de precursor şi model al lui Iohannis?

În rest, numai de bine! Este mai bine să te trezeşti mai târziu, decât niciodată.