Speculanţii de energie

Marcel Ciolacu, liderul PSD, cel mai important reprezentant al majorităţii parlamentare, a lansat ieri în spaţiul public o informaţie cumplită. Şi anume că statul a vândut în urmă nu cu mult timp energia la un preţ, iar acum este silit să cumpere energia de zece ori mai scump. Probabil că aşa şi stau lucrurile. Este de presupus că Ciolacu e bine informat. Ceea ce înseamnă nici mai mult, nici mai puţin, că ne-am furat cu bună ştiinţă căciula. În beneficiul cui?

Liderul PSD, în mod cert, se referă la traderii din domeniul energiei electrice. În urmă cu mai mulţi ani, imediat după ce am intrat pe uşa din dos în Uniunea Europeană, rămânând în continuare să ocupăm camera servitorilor, am fost obligaţi să creăm premizele aşa-numituui coş de energie. Energia electrică nu s-a mai vândut în mod direct de către producători. Nu mai era posibil să achiziţionezi, să spunem, doar energie hidro, sau doar energie produsă de centrale atomice, sau doar energie pe cărbune ş.a.m.d. Întreaga cantitate de energie era vărsată, desigur virtual, într-un coş, după care se făcea o medie a preţului, iar traderii din energie, la început vreo zece la număr, azi nu mai ştie nimeni câţi sunt, achiziţionau cantităţile pe care ulterior le vindeau beneficiarilor. Desigur, cu un profit. Raţiunea mai marilor de la Bruxelles a fost că, în acest fel, se poate crea o piaţă concurenţială. Şi că, în final, românii nu vor fi jumuliţi. Dimpotrivă. Fiind o concurenţă reală, marja de profit a traderilor urma să fie rezonabilă, iar cetăţenii nu ar fi avut decât de câştigat.

Deschid o paranteză. O logică asemănătoare a stat şi la baza retoricii din spatele aşa-numitei liberalizări a pieţei de energie. Din decembrie 2020. Atunci, acelaşi ministru care şi acum conduce acest sector, Virgil Popescu, a ieşit de mai multe ori pe posturile de televiziune în cadrul unor conferinţe de presă şi a declarat ritos că, în urma liberalizării, preţul energiei urma să scadă. A garantat acest lucru. În decembrie 2020 nu exista niciun război în Ucraina, nu erau aplicate sancţiuni, nu erau instituite la nivel internaţional niciun fel de restricţii în materie de energie, de natură să conducă la creşteri de preţuri. Şi totuşi, în România preţurile au explodat. Iar Virgil Popescu nu şi-a cerut niciodată iertare pentru minciunile servite românilor. Preţurile la energie au explodat din simplul motiv că, în realitate, nu avusese loc niciun fel de liberalizare. Pentru că producătorii de energie erau toţi de un neam. Erau toţi de stat. Iar energia nu s-a liberalizat, ci s-a cartelat. Producătorii pur şi simplu au descoperit că au o oportunitate de a creşte preţul, de a-şi mări încasările şi de a obţine, în calitate de manageri sau de administratori, sume mari de bani suplimentare sub forma primelor de sfârşit de an. Iar cetăţeanul a fost, ca de obicei, bun de plată.

După declanşarea războiului din Ucraina, cifrele au explodat a doua oară. Iar astăzi s-a ajuns acolo unde a spus Ciolacu că s-a ajuns. Pentru consumul casnic sau industrial, beneficiarii plătesc de zece ori mai scump. Iar cei mai mulţi bani nu îi mai încasează statul şi, respectiv, reprezentanţii producătorilor de energie. Aşa cum s-a întâmplat în primul val al scumpirilor. De această dată, profitul se duce direct în buzunarul negustorilor de energie. În buzunarul traderilor. Şi, după un vechi obicei românesc şi nu numai românesc, o parte dintre miliardele de euro câştigate astfel sunt dirijate nu la sacoşă, ci în conturi offshore, către acei decidenţi politici care le acordă protecţie traderilor de energie transformaţi în speculanţi. Corupţie la înalt nivel.

Un atac extrem de periculos la buzunarul românilor, cetăţeni şi societăţi comerciale, care sărăceşte o ţară întreagă, dar îmbogăţeşte în schimb o gaşcă de privilegiaţi. Eu cred că am tradus cât se poate de corect şi am dezvoltat totodată dezvăluirea făcută de Marcel Ciolacu ieri şi peste care, din păcate, analiştii politici au trecut cu nonşalanţă. Sau poate, cine ştie, unii dintre ei se află şi ei pe statele de plată ale traderilor din energie.

Nu se putea întâmpa acest lucru dacă Virgil Popescu, ministrul de resort, nu ar fi fost complice. Numai că Virgil Popescu nu e de capul lui. El are cu certitudine doi şefi. Unul la Palatul Victoria şi celălalt la Cotroceni. Aceştia sunt şefii vizibili interni. Posibil să mai existe şi şefi invizibili interni, cum ar fi unii generali din serviciile secrete, pe care văd că nu-i mai caută nimeni de 20 de ani la puşculiţă. Şi nu este deloc exclus să existe şi şefi externi.

Dacă tot i-a ieşit această panglică din gură lui Marcel Ciolacu, ar fi bine să meargă până la capăt. Şi să ne spună totul. Arătând măcar în acest fel că mai marii PSD nu sunt implicaţi în respectiva mizerie. Şi solicitând oficial o anchetă declanşată de DNA. Pentru a demonstra astfel că s-a exprimat cât se poate de impropriu, atunci când a taxat acest jaf organizat drept "o tâmpenie". Cu atât mai mult cu cât "tâmpenia" se petrece în mod asemănător în toate domeniile. Începând cu producătorii de produse finite petroliere şi continuând cu cei din zone sensibile ale industriei alimentare, din industria farma şi din sistemul bancar.