Criza din ultimii ani a sporit atenţia la facturile pentru utilităţi. Nu a existat an în care consumatorii, de la populaţie la companii, să nu se plângă de facturile plătite pentru electricitate.
Astfel, producătorii de energie au fost tot timpul în atenţia publicului, alături de furnizori, din mai multe motive: pe de o parte populaţia îşi închipuie că banii din facturi ajung la cei care generează energia, iar pe de altă parte marii consumatorii îşi negociază la sânge preţul pentru necesarul de energie cu marii furnizori care sunt şi producători.
În realitate, doar 27% din preţul final reglementat pe care îl plătim reprezintă energia ca marfă. Aceşti bani revin producătorilor de energie. "Coşul" producţiei de electricitate rezervat pentru piaţa reglementată este acoperit de Nuclearelectrica (34,6%), Hidroelectrica (25,9%), Complexul Energetic Oltenia (16%), Petrom (9,8%), Complexul Energetic Hunedoara (2%), producători în cogenerare (11%).
Potrivit datelor pe care ni le-a oferit ANRE (reglementatorul pieţei de energie), 40% reprezintă costul pentru serviciul de transport, serviciul de sistem, serviciul prestat de operatorul pieţei de energie electrică şi serviciul de distribuţie (40%). Banii pentru serviciul de transport, cel de sistem şi cel pentru operatorul pieţei de energie (OPCOM) sunt încasaţi de Transelectrica, iar restul de către distribuitori şi furnizori (Enel, E.ON, CEZ, Electrica).
O treime din factură este contravaloarea taxelor (accize, bonusul pentru cogenerare, certificatele verzi, TVA). Acciza este de 0,5 euro/MWh pentru energia utilizată în scop comercial şi de 1 euro/MWh pentru cea utilizată în scop necomercial. Consumul utilizat în scop necomercial este aferent consumatorilor casnici şi asimilaţi acestora şi cel al instituţiilor bugetare, iar cel utilizat în scop comercial este consumul aferent consumatorilor industriali şi asimilaţi acestora, consumatorilor din ramura comerţului/serviciilor şi asimilaţi acestora, consumatorilor prestatori de servicii publice, consumatorilor sezonieri şi terţiari.
Începând cu data de 1 ianuarie 2013, pentru tot anul curent cursul de schimb pentru calculul accizelor este cel din 1 octombrie 2012, respectiv de 4,5223 lei/euro.
Cota obligatorie de certificate verzi (sistem prin care sprijinim producţia de energie curată, respectiv eoliană, solară, hidro şi biomasă) este stabilită anual de ANRE şi se calculează în funcţie de consum. În prezent, cota este de 0,191 certificate/MWh. Valoarea unui certificat verde fluctuează în funcţie de mersul tranzacţiilor pe piaţa liberă, nefiind stabilită de ANRE. Certificatele verzi au început să fie facturate consumatorilor din 2011.
Fiecare consumator de energie din ţara noastră plăteşte, din 2011, o taxă suplimentară numită bonus pentru cogenerarea de înaltă eficienţă. Taxa este aplicată şi exportatorilor de electricitate. Valoarea acestei taxe pe facturi variază în funcţie de consumul de energie şi are ca rol sprijinirea activităţii producţiei de energie în cogenerarea de înaltă eficienţă, nu neapărat realizarea de investiţii în domeniu. Valoarea contribuţiei pentru cogenerarea de înaltă eficienţă în vigoare de la data de 1 ianuarie 2013 este de 0,02310 lei/ kWh, exclusiv TVA.
Metodologiile specifice de stabilire a preţurilor/tarifelor reglementate pentru activităţile de producere, de distribuţie şi de transport a energiei electrice nu prevăd o valoare a profitului, acesta rezultând ca diferenţă dintre veniturile şi costurile justificate ale operatorilor respectivi. În costurile justificate este luată în considerare rata reglementată a rentabilităţii.
Facturile la energia electrică aferente lunii iulie, pe care consumatorii le primesc în august, vor fi mai mici cu 5-7%, după cum a anunţat, recent preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), Niculae Havrileţ. Este vorba despre reducerea cu 1,3% operată de la 1 iulie pentru preţul energiei electrice, iar restul ieftinirii vine ca urmare a diminuării numărului de certificate verzi acordate producătorilor de energie curată.
Contravaloarea certificatelor verzi pe care le primesc producătorii de energie din surse regenerabile este evidenţiată separat în factură şi, până la 1 iulie, însemna în jur de 10% din totalul sumei plătite de consumatorii casnici de electricitate. Reprezentanţii ANRE au declarat, pe 11 iulie 2013, că, pentru consumatori, efectul pe care îl generează amânarea tranzacţionării, începând cu 1 iulie, a unui număr de certificate verzi, potrivit prevederilor Ordonanţei de Urgenţă 57/2013, se va resimţi începând cu facturile primite în luna august.
Consumatorii mijlocii şi mari de energie electrică au o altă structură a costurilor, potrivit mai multor furnizori cu care ne-am consultat. De exemplu, marii consumatori sunt conectaţi direct la reţeaua de transport, nu plătesc taxe de distribuţie, beneficiază de un tarif bun pentru energia consumată datorită volumului mare contractat. În schimb, aceste mari companii industriale suportă cele mai mari taxe de tipul certificatelor verzi şi bonusului de cogenerare, care sunt calculate în funcţie de consum.
De asemenea, companiile alimentate la reţeaua de medie şi înaltă tensiune plătesc tarife de distribuţie mult mai mici (chiar cu 30%) decât consumatorii casnici, care sunt alimentaţi din reţeaua de joasă tensiune.