TPA România: Raportarea privind durabilitatea va influenţa accesul la finanţare al companiilor

Peste 5.000 de companii din România vor pregăti pentru anul viitor raportarea privind durabilitatea, ca urmare a extinderii obligaţiilor şi pentru entităţile mijlocii şi mari. Potrivit consultanţilor TPA România, integrarea standardelor ESG (Mediu, Social şi Guvernanţă) în strategia generală poate impune schimbări majore în modul de operare şi în procesele de luare a deciziilor, poate veni cu costuri semnificative de implementare şi poate influenţa, totodată, accesul companiilor la fonduri şi la finanţare.

"În ultimul an, tot mai multe entităţi au conştientizat necesitatea pregătirii pentru cerinţele de raportare a sustenabilităţii. În România, auditul intern este obligatoriu pentru societăţile auditate statutar şi am observat o creştere a cererii pentru audituri interne axate pe ESG, ceea ce presupune evaluarea gradului de pregătire a entităţilor pentru noile standarde europene de raportare privind durabilitatea (ESRS), dar şi sprijin de specialitate pentru realizarea tranziţiei către noile standarde, precum şi pentru îndeplinirea cerinţelor viitoare", spune Claudia Bratu, Partener de Audit şi Lider al Serviciilor ESG al TPA România.

Potrivit comunicatului remis redacţiei, aplicarea directivei UE privind raportarea corporativă de sustenabilitate ("CSRD") încurajează companiile să exploreze metode inovative şi eficiente din punct de vedere al resurselor, reducând costurile prin eficientizarea utilizării energiei, gestionarea mai eficientă a deşeurilor şi optimizarea lanţului de aprovizionare. "Conformitatea cu standardele ESRS poate facilita accesul la finanţare şi la fonduri mai ieftine, deoarece se aşteaptă ca, în perioada imediat următoare, băncile să aplice dobânzi diferenţiate pentru creditele «verzi» faţă de celelalte credite acordate. Nu în ultimul rând, entităţile care se aliniază la standardele ESRS şi demonstrează preocupare pentru mediu şi pentru responsabilitatea socială pot atrage profesionişti calificaţi şi pot creşte loialitatea angajaţilor existenţi", precizează Claudia Bratu.

Raportarea privind durabilitatea acoperă aspecte de mediu, sociale şi de guvernanţă şi analizează nu doar activităţile directe ale societăţii, ci şi întregul lanţ valoric. Este de aşteptat ca, în viitorul apropiat, un număr tot mai mare de entităţi să raporteze. "În prezent, EFRAG (Grupul Consultativ European pentru Raportare Financiară) lucrează la dezvoltarea unor standarde şi pentru IMM-uri. Mai mult, directiva include o cerinţă de raportare pe întregul lanţ valoric, ceea ce înseamnă că IMM-urile de pe lanţul valoric trebuie să aplice principii ESG şi să aibă capacitatea de a furniza informaţii în acest sens partenerilor lor care fac obiectul raportarii de durabilitate. Astfel, IMM-urile vor deveni tot mai implicate în procesul de raportare, pe măsură ce cerinţele se extind", adaugă Claudia Bratu.

La începutul anului ţara noastră a transpus în legislaţia naţională cerinţele CSRD, prin adoptarea Ordinului 85/2024. Raportarea privind durabilitatea acoperă aspecte de mediu, sociale şi de guvernanţă, analizând nu doar activităţile directe ale societăţii, ci şi întregul lanţ valoric. Această raportare trebuie inclusă în raportul administratorului şi depusă împreună cu situaţiile financiare anuale. În primul val, începând cu 1 ianuarie 2024, au fost vizate societăţile listate la bursă, care au un număr mediu de 500 de salariaţi în cursul anului financiar. În al doilea val, pentru anul care începe la 1 ianuarie 2025, obligaţia se extinde semnificativ, incluzând societăţile mijlocii şi mari, mai exact cele care îndeplinesc pentru doi ani consecutivi cel puţin două din următoarele trei criterii: o cifră de afaceri anuală mai mare de 50 de milioane de lei, un total al activelor mai mare de 25 de milioane de lei sau un număr mediu de 50 de angajaţi.

Societăţile cu un an financiar diferit de anul calendaristic vor pregăti pentru prima dată raportarea privind durabilitatea pentru primul exerciţiu financiar care începe după 1 ianuarie 2024, respectiv 1 ianuarie 2025, în funcţie de categoria în care se încadrează. "De exemplu, o societate listată, cu un număr mediu de angajaţi mai mare de 500, al cărei an financiar se încheie la 30 septembrie, va raporta prima dată pentru anul care începe la 1 octombrie 2024, în timp ce o societate din categoria celor mijlocii şi mari, cu aceeaşi dată de raportare, 30 septembrie, va raporta pentru prima dată pentru anul care începe la 1 octombrie 2025", precizează Claudia Bratu.

Procesul de pregătire a raportării nu este simplu, poate dura mai mult de nouă luni şi diferă considerabil în funcţie de industrie.

Specialistul TPA România spune că, în anumite condiţii, filialele pot fi scutite de raportare individuală, dacă societatea-mamă include deja datele lor într-un raport consolidat al administratorilor, tradus în limba română. Este esenţial însă să se prezinte în raportul administratorilor filialei denumirea şi sediul social ale societăţii-mamă care raportează informaţii la nivel de grup, link-urile către raportul consolidat al administratorilor societăţii-mamă către opinia de asigurare limitată aferentă şi, nu în ultimul rând, menţiunea că filiala este scutită de obligaţiile de raportare.

"Acest proces de pregătire a raportării nu este simplu şi poate dura uneori mai mult de nouă luni, timp în care companiile trebuie să identifice impacturile, riscurile şi oportunităţile legate de ESG, să implice stakeholderii, să stabilească obiective ESG, să integreze strategia ESG în strategia generală, să definească indicatori de performanţă ESG. În plus, este esenţial să creeze echipe multidisciplinare şi să colaboreze cu consultanţi specializaţi care au o înţelegere bună a noilor standarde ESRS. În primii trei ani de aplicare a acestor cerinţe, în cazul în care nu sunt disponibile toate informaţiile necesare privind lanţul valoric al societăţii, entitatea explică eforturile depuse pentru a obţine informaţiile necesare privind lanţul său valoric, motivele pentru care nu au putut fi obţinute toate informaţiile necesare şi planurile sale pentru a obţine informaţiile necesare în viitor", spune Claudia Bratu.

Legislaţia românească prevede şi sancţiuni pentru entităţile care au obligaţia de a raporta, dar nu fac acest lucru - amenzi ce pot varia, cel puţin în momentul de faţă, de la 5.000 lei la 40.000 de lei - care pot fi aplicate încă din primul an în care apare obligaţia depunerii raportării.

Implementarea activităţilor sustenabile diferă considerabil între industrii, în funcţie de specificul fiecărei activităţi şi de presiunile reglementărilor, precum şi ale consumatorilor.

"Dacă vorbim de domenii precum sectorul financiar, acesta are un rol esenţial în finanţarea economiei verzi. Băncile şi instituţiile financiare au început să lucreze la integrarea criteriilor ESG în procesele de evaluare a riscurilor. Se aşteaptă ca băncile să ofere finanţare preferenţială societăţilor care demonstrează un angajament puternic faţă de practicile sustenabile. De asemenea, sectorul energiei regenerabile este printre mai avansate în adoptarea principiilor ESG, deoarece are ca obiectiv principal reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Şi societăţile din domeniul software şi al serviciilor IT au început să adopte ceva mai rapid politici ESG, datorită presiunii din partea investitorilor şi a clienţilor, în special a celor din industria auto. Totodată, producătorii de bunuri de consum urmăresc să investească în ambalaje ecologice şi în lanţuri de aprovizionare sustenabile, ca răspuns la cererea consumatorilor", spune Claudia Bratu.

La polul opus, industriile extractivă, petrolieră şi industria grea (producţia de oţel şi ciment, de exemplu) au încă mult de recuperat, confruntându-se cu dificultăţi din cauza emisiilor ridicate şi a tehnologiilor costisitoare necesare pentru decarbonizare. Şi agricultura, şi transporturile sunt, de asemenea, în categoria industriilor slab pregătite în acest domeniu, confruntându-se cu provocări legate de consumul intens de resurse şi de emisiile mari de gaze cu efect de seră.

"Astfel, în timp ce sectoarele avansate se adaptează ceva mai rapid la criteriile ESG, industriile tradiţionale au nevoie de investiţii semnificative şi schimbări structurale pentru a face faţă tranziţiei către sustenabilitate. Un contrast evident se observă şi între companiile integrate în lanţurile valorice internaţionale, care sunt forţate să adopte standarde înalte de sustenabilitate, şi firmele focalizate exclusiv pe piaţa locală, unde presiunea pentru implementarea ESG este semnificativ mai redusă. Experţii în domeniu subliniază că această discrepanţă între sectoare ar putea duce la o dezvoltare economică neuniformă în următorii ani, pe măsură ce criteriile ESG devin tot mai importante în deciziile de investiţii şi în relaţiile comerciale", mai spune Claudia Bratu.

Costurile raportării privind durabilitatea pot fi semnificative şi pot include costuri cu personalul propriu, cu sistemele informaţionale, costuri pentru colectarea datelor, pentru consultanţă şi audit extern. Este posibil să fie nevoie, de exemplu, de achiziţionarea unor platforme sau a unor aplicaţii specializate pentru colectarea şi analizarea datelor de mediu. De asemenea, societăţile pot investi în echipamente pentru măsurarea emisiilor, a consumului de energie, apă sau a altor resurse care trebuie monitorizate pentru raportare.