Tumultoasele relaţii de afaceri ale lui Vîntu

• Cum s-au intersectat relaţiile de afaceri ale celor cercetaţi acum pentru că l-ar fi sprijinit pe fugarul Nicolae Popa

Afacerile lui Sorin Ovidiu Vîntu au fost administrate deceniul trecut mult timp de către Nicolae Popa, mai precis până în anul 2000, momentul izbucnirii scandalului FNI şi FNA.

Fugit din ţară în anul 2000, după izbucnirea scandalului fondurilor de investiţii, Nicolae Popa a fost reţinut, în decembrie 2009, în Indonezia, la Jakarta, pentru că s-a sustras condamnării definitive la 15 ani de închisoare, în dosarul fondurilor de investiţii.

Nicolae Popa nu mai figurează ca asociat sau administrator în nicio companie îm ţara noastră, el retrăgându-se din cele aproape douăzeci de companii afiliate grupului Gelsor, începând cu iulie 2000, adică imediat după prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii. Alte companii, în care figura Popa, au fost radiate între timp.

Relaţiile de prietenie şi, ulterior, de afaceri dintre Nicolae Popa şi Sorin Ovidiu Vîntu s-au înfiripat la începutul anilor "90, pe când Popa era doar un simplu şofer şi avea o mică afacere de comerţ în Vrancea.

Renumele de "mâna dreaptă" a lui Sorin Ovidiu Vîntu a apărut spre sfârşitul anilor "90, când Nicolae Popa era considerat ca fiind persoana cea mai importantă din anturajul omului de afaceri. Chiar dacă avea doar participaţii minoritare, Nicolae Popa figura ca administrator sau director la multe companii cunoscute ale lui Sorin Ovidiu Vîntu: SGI, SOV Invest, Gelsor, Insomar, Imola şi Grupul Gelsor (vezi schema alăturată).

Din verificările noastre, nu rezultă ca averea lui Nicolae Popa să fi fost pusă sub sechestru în acei ani, dar nici nu excludem acest fapt.

În schimb, pe bunurile mobile şi imobile ale lui Sorin Ovidiu Vîntu a fost instituit un sechestru asigurător, în perioada 2003-2005, în acelaşi dosar FNI.

După cum a susţinut public, Sorin Ovidiu Vîntu a cumpărat Realitatea TV în 2004, ceea ce arată că omul de afaceri a cumpărat postul de televiziune pe când avea averea sub seches-tru. Probabil acesta a fost şi motivul pentru care aproape doi ani (din aprilie 2004 şi până în februarie 2006), Vîntu a trecut sub tăcere faptul că este proprietarul real al staţiei tv, alegând să-şi ascundă interesele prin intermediul unor interpuşi.

Vîntu şi-a construit un adevărat imperiu mediatico-financiar, începând cu anul 2004, moment la care a preluat Realitatea TV, cu sprijinul liderului de sindicat Liviu Luca şi al lui Octavian Ţurcan, cercetaţi amândoi acum în dosarul extrădării lui Nicolae Popa.

Sorin Ovidiu Vîntu mai fusese până atunci proprietarul revistei Academia Caţavencu, dar şi al ziarului Curentul (fostul Tineretul Liber), pe care însă l-a vândut , în anul 2000, către Mihai Iacob, cel care avea să-i provoace ulterior, în decembrie 2001, un alt mare scandal lui Vîntu, scandal care a culminat cu prăbuşirea băncilor BRS şi BID.

Tot atunci, Vîntu a divorţat şi de soţia sa Angelica, cu care a avut un partaj costisitor, dar şi-a restructurat puternic afacerile, retrăgându-se nominal din toate firmele în care figura la acel moment - peste 40 de companii.

Peste doar doi ani, Vîntu avea să reintre spectaculos în industria mediatică, dar şi în afacerea PetromService, desprinsă din Petrom, cu sprijinul amicului său, Liviu Luca.

Prin PetromService şi sindicatul lui Luca, treptat, Vîntu a devenit cel mai important investitor din indus-tria media, reuşind chiar să reintre puternic în sistemul financiar, prin Banca Romexterra, dar şi pe segmentul asigurărilor, prin firma Delta Asigurări. Tot prin intermediul Rom-exterra şi Delta Asigurări, Vîntu a tatonat şi piaţa fondurilor private de pensii, tentativă eşuată însă.

După cum nu a reuşit nici să preia, tot prin intermediul sindicaliştilor lui Liviu Luca, controlul asupra pachetului de 8% din Petrom, acţiuni care ar fi trebuit să revină salariaţilor companiei petroliere, conform legii de privatizare.

Pentru a-şi clădi imperiul mediatic-financiar, Sorin Ovidiu Vîntu s-a folosit de reţeta care l-a consacrat: interpuşi şi companii înregistrate în paradisuri fiscale- în special în Cipru şi Marea Britanie.

Astăzi, exact Cipru pare să fie locul care îl leagă, din nou, de Nicolae Popa, şi a dus ieri la reţinerea sa de către procurorii DIICOT.

Anchetatorii suspectează că, prin intermediul firmelor din Cipru şi al cetăţeanului moldovean, Octavian Turcan, Vîntu l-ar fi alimentat în mai multe rânduri pe fugarul Nicolae Popa, căutat prin Interpol de autorităţile române, pentru a fi adus în ţară ca să-şi ispăşească pedeapsa.

Băsescu l-a izolat pe Vîntu

• Istoria prăbuşirii FNI

Fondul Naţional de Investiţii (FNI) a fost al cincilea fond mutual înfiinţat în ţara noastră, începându-şi activitatea la 20 noiembrie 1995. Banca depozitară şi de distribuţie era Banca Agricolă, şi opera, pentru început, cu trei centre în Bucureşti. SOV Invest, administratorul FNI, nu percepea niciun comision la vânzarea unităţilor de fond, iar pentru răscumpărare comisioanele erau 8% din valoarea titlurilor la zi, dacă răscumpărarea se făcea înainte de 90 de zile de la momentul depunerii şi 1,5%, dacă răscumpărarea se făcea după 90 de zile.

Membrii fondatori ai FNI erau Arcasrom SA Bucureşti (societate de import - export) - 2,5 milioane lei vechi, Latina Plastics SA Bucureşti - 2,5 milioane lei vechi, FPP Moldova - 2,5 milioane lei vechi, Societatea Generală de Investiţii SRL Bucureşti - 2,5 milioane lei vechi.

La 28 martie 1996, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM) a emis primele instrucţiuni detaliate privind modul de calcul al valorii activelor unitare nete (valoarea titlurilor de investitor) pentru fondurile mutuale şi care au condus, pentru prima dată de la înfiinţarea fondurilor, la scăderea valorii titlurilor de investitor pentru o parte dintre ele. Valoarea unităţii de investiţii la FNI nu a suferit nicio modificare, rămânând la 14.100 lei.

La nivelul anului 1999, FNI ajunsese primul fond de pe piaţa noastră cu un activ net de aproximativ 800 miliarde lei vechi. În 2008, FNI a înregistrat o creştere a valorii titlului de 171%.

Conducerea SOV Invest, administratorul FNI şi acţionarul majoritar al Fondului, a declarat, în 1999, că structura de portofoliu a FNI a înregistrat o schimbare la începutul anului, în sensul că a scăzut ponderea acţiunilor necotate până la 39% de la aproximativ 70%, restul investiţiilor - 38% fiind realizate în acţiuni cotate şi 23% fiind deţinute în lichidităţi. Acţionar majoritar la SOV Invest era, în 1999, Uniunea Naţională a Cooperaţiei de Credit şi Consum din România - CENTROCOOP.

Pe 11 Ianuarie 1999, SOV Invest a lansat un nou fond mutual, Fondul Naţional de Acumulare (FNA) pe termen mediu şi lung. FNA era considerat un fond de investiţii cu risc scăzut, majoritatea plasamentrelor sale urmând să fie făcute în certificate de trezorerie emise de stat, cu risc zero şi depozite bancare preferenţiale, cu risc scăzut. Doar un mic procent din portofoliu urma să fie reprezentat de acţiuni cotate, cu risc mediu.

• 26 august 1999: Ioana Maria Vlas, preşedintele SOV Invest, a anunţat că are în vedere reducerea cu jumătate a comisioanelor de răscumpărare a unităţilor de investiţii din fond. La acel moment, FNI avea 129.087 investitori, în creştere de la 78.596 la începutul lunii ianuarie. La 23 august 1999, FNI avea un activ net de 1.699,29 miliarde lei vechi, iar valoarea unităţii de fond ajunsese la 497.700 lei. Faţă de începutul lui 1999, în august 1999 creşterea la FNI a fost de 126,85%. FNA, lansat la începutul anului respectiv, a ajuns, în august 1999, la un activ de 68,1 miliarde lei vechi.

Vlas a menţionat că SOV Invest are cu CEC un proiect pentru lansarea unui fond monetar. SOV Invest avea, la finele lunii august 1999, ca principali acţionari Centrocoop cu 51%, CEC cu 20%, Banca Agricolă - 20%.

• 16 mai 2000: SOV Invest intenţionează să încheie contracte cu mai multe bănci în vederea onorării cererilor de răscumpărare de la FNI. Ioana Maria Vlas a afirmat că investitorii care s-au adunat în faţa sediilor FNI nu intenţionează să-şi retragă banii, ci să se asigure că situaţia este sub control. Ea a mai spus că retragerile de la FNI au fost, în ultimele zile (n.r. raportat la data de 16 mai 2000), de peste 200 miliarde lei vechi, echivalente cu câteva zeci de mii de cereri de răscumpărare. Vlas a mai spus că urma să încheie, la data respectivă, contracte cu CEC, Banca Transilvania, Banc Post, BCR pentru eliberarea sumelor din cont în vederea onorării cererilor de răscumpărare a unităţilor de fond de la FNI. La data de 16 mai 2000, numărul de investitori era de aproximativ 300.000, iar valoarea activelor de aproape 3.500 miliarde lei vechi.

• 22 mai 2000: Valoarea unităţii de fond a FNI era 103.720 lei, numărul investitorilor - 301.331, iar valoarea activului net - 3.412 miliarde lei vechi. Uniunea Naţională a Organismelor de Plasament Colectiv (UNOPC) aprecia, în rapoartele lunare, structura portofoliului fiecărui fond de investiţii (gradul de risc). În luna aprilie 2000, din totalul de circa 20 de fonduri, un fond avea factorul de risc ridicat şi două înregistrau un factor mediu, FNI fiind unul dintre acestea din urmă.

• 23 mai 2000: AGA SOV Invest ar fi trebuit să dezbată situaţia creată la FNI, însă acest lucru nu a fost posibil din cauza absenţei preşedintelui SOV Invest (informaţie apărută pe surse, în presă).

• 24 mai 2000: SOV Invest a solicitat CNVM, printr-o notificare semnată de Ioana Maria Vlas, suspendarea temporară a activităţii fondului, până la centralizarea tuturor cererilor de răscumpărare.

SOV Invest a propus numirea unui preşedinte interimar al societăţii, deoarece Vlas nu era de găsit.

S-a luat decizia conservării activelor financiare ale FNI în vederea tratării nediscriminatorii a investitorilor, precum şi a desemnării unui colectiv de experţi din Departamentul de Control Anchetă şi analize pieţe de capital al CNVM pentru supravegherea activităţii de gestionare a fondului.

• 25 mai 2000: Preşedintele SOV Invest, Ioana Maria Vlas, a demisionat din funcţie, printr-o scrisoare adresată investitorilor.

Inspectoratul General al Poliţiei (IGP) a desemnat un grup de specialişti care să organizeze şi să coordoneze investigaţiile privind activitatea FNI. Specialiştii au solicitat CNVM să verifice activitatea financiar-contabilă a FNI pentru a descoperi eventualele fraude comise de persoanele care s-au ocupat de administrarea acestuia. Având în vedere faptul că FNI a încetat plăţile, conducerea IGP a hotărât ca politiştii să asigure ordinea publică la sediile reprezentanţelor FNI pentru a evita, astfel, ca patrimoniul şi documentele FNI să fie distruse.

• 26 Mai 2000: Reprezentanţii CNVM au început verificarea modului de gestionare a activelor FNI.

Parchetul Curţii Supreme de Justiţie solicită CNVM să verifice administrarea şi gestionarea activelor FNI. Procurorii au fost sesizaţi de către Comisia de buget, finanţe şi bănci a Senatului României în legătură cu situaţia de criză apărută la FNI.

S-a decis ca CNVM şi cinci reprezentanţi ai investitorilor la FNI să supravegheze modul în care se vor face evaluarea şi verificarea documentelor în perioada de evaluare a fondului.

• 29 Mai 2000: Fostul administrator al FNI, Ioana Maria Vlas, a fost dată în urmărire prin Interpol, după ce a părăsit ţara prin punctul de frontieră Vama Veche, cercetările Poliţiei privind situaţia economico-financiară a Fondului fiind încă în curs de desfăşurare.

Poliţiştii au recuperat şi depus la unităţile bancare teritoriale suma de 12 miliarde de lei, identificată la sucursalele din judeţele Covasna, Ialomiţa, Hunedoara şi Sibiu.