TURCIA: Strigăte rămase fără răspuns de sub ruine, în aşteptarea salvatorilor

Un jurnalist turc, stabilit la Istanbul, a povestit la televiziune că primeşte mesaje vocale de la oameni rămaşi prinşi între dărâmăturile clădirilor prăbuşite după cutremur, în timp ce la Hatay oamenii care au reuşit să se salveze încearcă să comunice printre ruine cu oamenii rămaşi înăuntru, în aşteptarea disperată a salvatorilor, relatează BBC, conform News.ro.

Ibrahim Haskologlu a povestit la BBC că oamenii îi trimit lui şi altor jurnalişti videoclipuri, mesaje vocale şi locaţiile lor, direct de sub dărâmături.

"Oamenii sunt încă sub clădirile prăbuşite, au nevoie de ajutor", spune jurnalistul. Ei ne spun unde se află şi "noi nu putem face nimic", a declarat Haskologlu, adăugând că Turcia are nevoie de tot ajutorul internaţional pe care îl poate primi.

Originar din Malatya - o zonă puternic afectată de cutremurele de luni - Ibrahim Haskologlu are de gând să se întoarcă acasă cât mai curând posibil pentru a ajuta acolo unde este nevoie.

În acelaşi timp, în provincia Hatay, de la graniţa Turciei cu Siria, una dintre cele mai afectate regiuni, au fost surprinse imagini dramatice în cursul nopţii. În întuneric, un locuitor caută printre dărâmături. El crede că sub ele se află cineva în viaţă.

"Vorbeşte tare", imploră el.

"După cum vedeţi, este un cadavru aici. Este mort şi nimeni nu l-a scos. Iar vocea unei femei se aude de dedesubt", explică bărbatul.

În timp ce vorbeşte, o voce de femeie strigă într-adevăr de sub dărâmături. Strigă din nou, apoi loveşte în ceva metalic încercând să-i atragă atenţia bărbatului pentru a o putea localiza.

Dar el singur nu poate face nimic. Casa s-a prăbuşit şi este nevoie de utilaje pentru a ridica grămezile de moloz şi fragmentele de pereţi.

În apropiere, un alt locuitor din Hatay, Deniz, arată spre clădirea prăbuşită în care părinţii săi au rămas blocaţi. "Fac zgomote, dar nu vine nimeni. Suntem devastaţi. Doamne... Ne strigă. Spun: Salvaţi-ne! Dar noi nu-i putem salva. Cum îi vom salva?", se întreabă el.

Această poveste a strigătelor care nu primesc răspuns se repetă la nesfârşit în toată această regiune, relatează corespondenţii BBC, care în zori, în frigul pătrunzător, s-au îndreptat spre o clădire de 10 etaje din Adana care se prăbuşise complet. Au întâlnit două femei învelite în pături, care se îndreptau şi ele spre dărâmături.

Ummu Bayraktar şi Nazife Batmaz s-au adăpostit peste noapte într-o moschee care a devenit un centru pentru operaţiunile de ajutor. Casa lor, aflată în apropiere, a fost grav avariată.

Cele două femei o caută pe prietena lor, Nurten. O găsesc ghemuită într-o pătură, în frig. Stă jos şi plânge. Fiica ei, adultă, Senay, se afla la etajul al doilea al clădirii prăbuşite. Nurten a aşteptat acolo toată ziua şi toată noaptea, dar nu a primit nicio veste. "Când fiica mea zace în frig, cum pot să mă întind într-un pat cald?", spune ea. "Fetei mele nu i-a plăcut niciodată frigul, oh, Doamne. Ea este sub pământ. Inima mea arde", plânge femeia.

Se aud burghiile picamerelor şi zgomotul excavatorului. Prietenele ei încearcă să o liniştească.

Fiica ei are, la rândul ei, două fete şi ambele studiază în prezent în străinătate. Încearcă să se întoarcă în Turcia. "Ce am să le spun fetelor? Vin astăzi aici. Ce ar trebui să le spun? Că mi-au încredinţat-o pe mama lor", spune Nurten.

În Turcia, sentimentul de pierdere a celor dragi se răspândeşte mai repede decât căutarea supravieţuitorilor.