Uninominalul - un bumerang sau o bombă politică cu efect întârziat ? (VII)

• Scoaterea suveranului - poporul român - din ecuaţia puterii

Sistemul juridic românesc reflectă şi rezumă într-o sinteză "sui generis" acumulările conceptual-normative care au făcut, itinerant şi iterativ, istorie în dreptul pozitiv, cu precădere cele specifice dreptului francez şi, uneori, ca din greşeală, cele din dreptul anglo-saxon, la care se adaugă perifraze şi omisiuni.

Dovada irefutabilă o face "pastişa" pe care o revelă Constituţia României în raport cu "sora sa mai mare", Constituţia franceză din 1958, dar şi spiritul pe care aceasta îl degajă.

Cum spuneam în episodul anterior, avatarurile la care este supus sistemul electoral românesc nu s-au încheiat! Aceasta, pentru că există şi o alternativă, în opinia mea, mai rea decât închipuirea răului însuşi!:

Curtea Constituţională (de la care luăm lumină!) să convină că în accepţiunea Legii 35/2008, majoritatea, evident, relativă (acolo unde "legea nu distinge, nu există speţă"!) nu este definită conform definiţiei generale pe care i-o atribuie: "Dicţionarul universal al Limbei române" datorat lui Lazăr Şăineanu (ed. VIII-a), "Dicţionarul explicativ al Limbii Române" (editat sub auspiciile Academiei Române, ed.aII-a, 1996), "Dicţionarul enciclopedic", (Editura enciclopedică, vol.IV, 2001) şi nici, dată fiind tradiţia franceză la care, cu obstinaţie, ne raportăm, conform celei din "Dictionnaire encyclopedique universel > (ed. Connaisance & Savoir, 2000) şi din "Le Noveau Petit Robert de la langue francaise 2008"(ed.~R, LeRobert), şi că, în accepţiunea legii,

- dincolo de faptul că, la art.2 referitor la semnificaţia termenilor din lege, majoritatea este "explicit" omisă,

- dincolo de practica internaţională (accepţiunea anglo-saxonă data termenului în scrutinul majoritar uni­nominal),

- dincolo de respingerea prin referendum naţional a scrutinului majoritar uninominal în două tururi (pentru a degaja majoritatea absolută!), termenul se referă, totuşi, la "majoritatea absolută" şi că, implicit, regula electorală de departajare a învingătorului de învinşi în scrutinul electoral este "întrunirea a 50% + 1 vot din sufragiile valabil exprimate".

Adică, de fapt,

- că mecanismul de departajare specific scrutinului majoritar uninominal este doar < excepţia de la regula de bază > (reprezentarea proporţională).

- că, în sfera de cuprindere a majorităţii, legea operează cu două unităţi de măsură:

a) < majoritatea relativă > pentru condiţia de prag electoral alternativ [Atr. 47 alin.(2) litera c)]: < îndeplinirea cumulativă a condiţiei obţinerii a 6 colegii uninominale pentru Camera Deputaţilor şi a 3 colegii uninominale pentru Senat, în care candidaţii partidelor politice, alianţelor politice sau electorale şi organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale (1) se situează pe primul loc, în ordinea numărului de voturi valabil exprimate... > şi

b) < majoritatea absolută > pentru atribuirea mandatelor [< Candidaţilor independenţi li se atribuie câte un mandat de către biroul electoral de circumscripţie dacă au obţinut majoritatea voturilor valabil exprimate în colegiul uninominal în care au candidat > - Art. 48, alin. (4) teza ultimă; < În prima etapă, la nivelul colegiilor uninominale, se atribuie un mandat candidaţilor care aparţin unui competitor electoral ce a întrunit pragul electoral potrivit Art. 47, alin. (2) şi care au obţinut majoritatea voturilor valabil exprimate în colegiul uninominal în care au candidat > -Art. 48, alin 11) ] şi, respectiv,

- că prin lege se statuează o diferenţă de tratament a candidaţilor competitorilor electorali, în funcţie de apartenenţa la populaţia minoritară (discriminare pozitivă) sau la populaţia majoritară (discriminare negativă), fapt de natură să descalifice definitiv neutralitatea prezumată a legiuitorului şi să califice în aceeaşi măsură obedienţa - o captaţie, < de jure > şi < de facto >, prin care < neaveniţilor electorali > li se facilitează accederea la putere în defavoarea < chemaţilor prin vot > !

Această interpretare ar deturna < în complenitudine > sensul < uninominalului >, în fapt, consemnând doar că legea, în întregul ei, este doar o excrocherie de proporţii, malefic premeditată pentru a înlocui scrutinul bazat pe sistemul reprezentării proporţionale cu trei speţe ale sale, mult mai perverse :

- una derivând din confiscarea votului de voinţă prin pragul electoral (eliminarea formaţiunilor politice care s-au dovedit neconvenabile de la împărţirea tortului numit < mandate de reprezentare spre exercitarea suveranităţii !),

- una rezultând din asimilarea candidaţilor uni-nominalizaţi de competitorii politici în cadrul circumscripţiilor cu vechile liste (prin pervertirea mecanismului de departajare a învingătorului de învinşii săi), în fapt suspendarea votului de voinţă şi înlocuirea lui cu < neaveniţii > votaţi de computer, în fine,

- una dedicată întăririi < suveranităţii parlamentare > şi, implicit, de alienare consistentă a suveranităţii poporului, rezultând, tot din < gura calculatorului >, în baza Art. 47, alin. (15) :

< În cazul în care, în urma atribuirii de mandate în cele două etape potrivit prevederilor alin. (11) - (14), unuia sau mai multor competitori electorali care au întrunit pragul electoral potrivit prevederilor Art.47, alin (2) nu li s-a atribuit numărul de mandate la care au dreptul în acea circumscripţie electorală, calculate potrivit prevederilor alin. (3) - (7), acestora li se vor atribui atâtea mandate până la con­curenţa cu acest număr. Mandatele se alocă suplimentar candidaţilor competitorilor electorali respectivi cel mai bine plasaţi în lista ordonată prevăzută la alin. (12) cărora nu li s-a alocat mandat, în colegiul în care au candidat, prin creşterea corespunzătoare a numărului de mandate din circumscripţia electorală respectivă şi prin excepţie de la prevederile alin. (9).

Pentru eliminarea oricărui dubiu cu privire la această captaţie grosieră care rescrie final < uninominalul >, iată conţinutul alin. (9) invocat :

< În fiecare colegiu uninominal pentru Camera Deputaţilor, respectiv pentru Senat, se atribuie un singur mandat de deputat, respectiv, de senator >.

Deci, dacă Curtea Constituţională intră în joc, logica şi func­ţionalitatea < restrânsă > a principiului reprezentării proporţionale (doar pentru mandatele redirecţionate ca urmare a neîn­deplinirii condiţiei de < prag > !) pot fi reconsiderate în complenitudinea lor, devenind < regula generală >, context în care, dacă abuzul de putere şi autoritate va rămâne în vigoare, vom avea, în premieră mondială, un sistem electoral uninominal majoritar într-un tur de scrutin bazat pe < majoritatea absolută > şi colegii uninominale < cu doi uninominali > !