Criza mondială a apei ocoleşte România

Lumea se pregăteşte intens pentru o criză a apei, cea mai importantă resursă pentru traiul uman. Semnele, atât la nivel continental, cât şi global, că sunt probleme cu apa sunt tot mai clare.

Un raport publicat de Agenţia Europeană de Mediu (AEM) ne informează că doar 40% din totalul lacurilor, râurilor, estuarelor şi apelor costiere din UE se află într-o stare ecologică "foarte bună". Pe de altă parte, un raport, dat publicităţii în această primăvară de către Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), anunţă că până în 2050 circa cinci miliarde de oameni vor trăi în zone cu acces redus la apă.

Printre veştile rele este şi una bună, ţara noastră stă foarte bine din acest punct de vedere. Apele de suprafaţă din Peninsula Scandinavă, Estonia, Slovacia, România se află într-o mai bună stare ecologică decât cele din regiunile din Europa Central-Vestică (în special în Germania, Belgia, Olanda), unde densitatea populaţiei şi agricultura intensivă sunt vinovate de o calitate mediocră a apei, informează studiul. În cele mai multe dintre statele membre UE, mercurul (prezent în trecut în termometre, baterii şi vopsele) şi cadmiul (prezent în îngrăşăminte fosfatate şi în producţia metalurgică) se fac vinovate de cele mai frecvent întâlnite cazuri de poluare chimică.

Comisarul european pentru Mediu, Karmenu Vella susţine că mai sunt mulţi paşi de făcut pentru remedierea situaţiei: "Graţie punerii în aplicare a legislaţiei europene în privinţa apei în statele membre, calitatea apei dulci din Europa se ameliorează progresiv, dar rămân multe lucruri de făcut înainte ca toa­te lacurile, râurile, apele cos­tiere şi apele subterane să ajungă să aibă o stare bună. Lupta împotriva poluării provocate de agricultură, indus­trie şi persoane private necesită eforturi comune din partea tuturor beneficiarilor apei din întreaga Europă". Izvoarele subterane se află totuşi, global, într-o stare mai bună - trei sferturi dintre ele au o "stare chimică bună", potrivit AEM. Însă anumite situri continuă să fie contaminate de nitraţii proveniţi din canale agricole, "intruziuni saline" şi de "infiltrarea unor produse chimice periculoase".

În urmă cu trei ani, calculele Organizaţiei Naţiunilor Unite indicau că până în 2020, consumul de apă va creşte cu 40%, iar până în 2025, doi din trei oameni vor trăi în condiţii de "stres" din cauza lipsei apei. Africa, Orientul Mijlociu şi mai ales Sudul Asiei vor fi cele mai afectate. Ţara noas­tră nu face parte dintre zonele cu un posibil deficit al resursei de apă în următorii 30 de ani. Desigur, nu vor fi probleme dacă ştim să avem grijă de această resursă.

Audrey Azoulay, director general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) apreciază că trebuie acţionat urgent: "Dacă nu facem nimic, până în 2050 circa cinci miliarde de oameni vor trăi în zone cu acces redus la apă". Pentru a gestiona cererea din ce în ce mai mare de apă raportul ONU de anul acesta recomandă "lucrul cu natura mai degrabă decât împotriva ei" în vederea unei utilizări mai eficiente, mai rentabile şi mai sănătoase a apei, atât pentru populaţie, cât şi pentru mediul înconjurător.

Raportul ONU conţine nişte date, legate de trecut, prezent şi viitor, îngrijorătoare. Începând din anul 1900, aproximativ 64 - 71% din suprafaţa zonelor umede ale lumii au fost distruse ca urmare a activităţilor umane. Circa 80% din apa reziduală industrială şi municipală este eliberată în mediul înconjurător fără a fi tratată, aceasta reprezentând un factor major în procesul de deteriorare a calităţii apei la nivel global, cu impact nociv asupra sănătăţii şi a ecosistemelor. La nivel mondial, 3,6 miliarde de persoane trăiesc în zone cu risc de acces limitat la apă timp de cel puţin o lună pe an, aproape trei sferturi dintre acestea fiind în Asia. Cifra ar putea ajunge la 4,8 miliarde - 5,7 miliarde de persoane până în 2050. Aproximativ 30% din populaţia globală locuieşte în zone afectate în mod obişnuit fie de inundaţii, fie de secetă. Numărul persoanelor expuse riscului de inundaţii se estimează că va creşte de la 1,2 miliarde în prezent la aproximativ 1,6 miliarde în 2050. Aproximativ 1,8 miliarde de persoane sunt afectate de degradarea terenurilor, de deşertificare şi de secetă.

Un raport al Băncii Mondiale, publicat în 2015, avertizeaz[ că încălzirea climatică va agrava dramatic sărăcia pe glob, recoltele agricole vor fi primele afectate, ceea ce va ameninţa securitatea alimentară a milioane de persoane.

În ultimii ani, aproximativ 70 de râuri importante din întreaga lume au secat practic din cauza sistemelor de irigare şi a consumului excesiv. Din nefericire, veştile rele pe această temă vin în mod constant, gheţarii din Himalaya şi Tibet vor dispărea până în 2100 în ritmul actual al topirii lor. Nevoile tot mai mari ale omeniri înseamnă şi un necesar tot mai mare de apă. Pentru a obţine o tonă de oţel sunt necesari 20 metri cubi de apă, o tonă de hârtie - 200 metri cubi de apă, un kilogram de orez având nevoie de 5000 de kilograme de apă pentru a putea fi produs, un hamburger - 250 de litri, un pahar de suc de portocale - 850 de litri.

Conform unor date ONU, la începutul acestui deceniu nu mai puţin de 1,1 miliarde de oameni trăiau în condiţii precare de igienă din cauza lipsei apei, iar cifra creşte constant şi dramatic. Potrivit BBC, Cape Town este primul oraş important al lumii care va rămâne fără apă.

Situaţia este mai gravă decât vrem să ne închipuim.