Hidroelectrica, păgubită cu circa trei miliarde de euro

• Administratorul judiciar a identificat cauzele insolvenţei

Raportul Euro Insol, administratorul judiciar al Hidroelectrica, privind cauzele care au dus la insolvenţa companiei, indică faptul că celebrele contracte cu aşa-zişii "băieţi deştepţi" din energie nu au jucat un rol determinant. Remus Borza, directorul Euro Insol, a declarat, vineri, că Hidroelectrica ar fi putut încasa, din 2006 şi până în prezent, venituri suplimentare de circa 3 miliarde de euro dacă nu ar fi derulat contracte păguboase în aproape toate domeniile de activitate.

Suma enormă echivalează cu costurile de execuţie a Unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă (1.400 MW), de exemplu, sau cu trei grupuri termo noi de câte 500 MW. Autorităţile caută, de mai mulţi ani, fără succes, investitori privaţi care să se implice în aceste proiecte majore din domeniul nostru energetic.

Remus Borza afirmă că reorganizarea Hidroelectrica are şanse să aducă societatea pe profit, chiar din acest an, în ciuda efectelor negative ale secetei hidrologice.

• Contractele bilaterale negociate direct

Contractele de vânzare a energiei hidro negociate direct şi încheiate în perioada 2003-2004 au generat pierderi financiare semnificative de 4.874.746.999 lei (aproximativ 1,1 miliarde euro) în principal din cauza duratei foarte mari a contractelor (de minim 10 ani), a caracterului vag şi general al prevederilor contractuale care nu permiteau Hidroelectrica să înceteze contractele în ipoteza neajungerii la un acord privind preţul energiei corelate cu evoluţia preţului pe piaţa concurenţială.

Cei zece "băieţi deştepţi" au plătit, pentru energia hidro, un preţ mult sub nivelul pieţei. Dacă la momentul încheierii lor, solicitările de contractare a energiei electrice către Hidroelectrica erau reduse şi, astfel, încheierea contractelor bilaterale a reprezentat un avantaj economic pentru companie, ulterior, aceste contracte au devenit în mod evident păguboase pentru societate.

Raportul Euro Insol arată că preţurile de vânzare a energiei electrice negociate la nivelul fiecărui an în aceste contracte nu au fost fundamentate pe analize de profit şi cost şi nu au fost raportate la evoluţia preţului mediu anual al Pieţei Zilei Următoare.

• Energia cumpărată de la terţi

În perioada anilor 2009 - 2011, Hidroelectrica a cumpărat de la terţi energie electrică în valoare de 1.788.222.477 lei, echivalentul a 10,46 TWh. Circa 18% din această cantitate a provenit de la Nuclearelectrica (1.863.698 MWh, la un preţ mediu de 153 lei/MWh, iar 54,63% a fost achiziţionată de la producătorii termo (5.710.616 MWh la un preţ mediu de 215 lei/MWh).

Derularea acestor contracte cu cei-lalţi producători de energie electrică a generat o pierdere de 132.813.458 euro, întrucât Hidroelectrica a vândut această energie la preţuri mult sub cele de achiziţie, pe piaţa reglementată şi în cadrul contractelor bilaterale directe.

Remus Borza a subliniat faptul că circa 31% din întreaga cantitate cumpărată de Hidroelectrica în perioada 2009 - 2011, adică 2.378.189 MWh, este consemnată în anul 2010 (în care a avut o producţie record), reprezintă un motiv în plus să considere că încheierea şi derularea acestor contracte în forma respectivă reprezintă mai degrabă o formă de ajutor acordată respectivilor producători, în dauna intereselor ecomomice ale producătorului hidro.

• Doi ani consecutivi de secetă

Seceta hidrologică din 2011 şi din 2012 a redus considerabil producţia de energie hidro cu o cantitate totală de circa 7,6 TWh. Dacă ar fi vândut această energie pe piaţa liberă la un preţ mediu de 150 de lei/MWh, compania ar fi încasat venituri de aproximativ 253 milioane de euro, susţine domnul Borza.

În 2011, Hidroelectrica a produs doar 14,6 TWh, iar în 2012 compania preconizează o producţie totală de circa 13 TWh. Într-un an hidrologic normal, compania produce 17,6 TWh.

• Preţul reglementat

Remus Borza a precizat că, din 2009 şi până în prezent, ANRE (reglementatorul pieţei de energie) a acordat Hidroelectrica tarife sub costuri pentru energia livrată consumatorilor din piaţa reglementată. Compania a şi acţionat ANRE în judecată din acest motiv.

Administratorul judiciar a demarat deja discuţiile cu conducerea ANRE pentru recunoaşterea tuturor acestor costuri în tariful reglementat şi pentru diminuarea cotei de participare la piaţa reglementată.

Domnul Borza a explicat: "Costul de producţie a crescut faţă de anii precedenţi. În 2009, costul de producţie a fost de 87,69 lei/MWh, în anul 2010 - de 84,65 lei/MWh, iar în anul 2011 - de 111,82 lei/MWh), estimarea de cost pentru anul 2012 fiind de 125 lei/MWh. Preţul stabilit de ANRE pentru energia electrică livrată pe piaţa reglementată pentru anul 2012 a scăzut semnificativ, de la 98,4 lei/MWh - preţul la nivelul anului 2011 - la doar 72,27 lei/MWh, în condiţiile în care costul bugetat este de 125 lei/MWh. Acest lucru conduce la o diferenţă de 52,73 lei/MWh, costul actual fiind cu aproximativ 73% mai mare decât preţul de vânzare".

Mai mult decât atât, ANRE a suplimentat cantitatea de energie electrică pe care Hidroelectrica este obligată să o livreze pe piaţa reglementată în anul 2012, de la 4,5 la 5,5 Twh, deşi ştia că societatea se confruntă cu dificultăţi din cauza secetei hidrologice. Astfel, pierderile Hidroelectrica din vânzarea energiei pe piaţa reglementată sunt de circa 290 milioane lei numai pentru anul curent.

• Costurile cu apa uzinată

O altă cauză a insolvenţei Hidroelectrica sunt, în opinia administratorului judiciar, costurile cu uzinarea apei, care au crescut substanţial în 2010 şi care nu au fost recunoscute în tariful reglementat. Astfel, printr-o Hotărâre de Guvern, a fost majorat tariful apei uzinate de 4,23 ori, respectiv de la 0,26 lei/1000 mc la 1,1 lei/1000 mc, adică o creştere cu 323%.

Raportul Euro Insol arată: "Aceas-tă Hotărâre de Guvern a fost publicată în Monitorul Oficial al Româ-niei în 10 decembrie 2010, dată la care tarifele de energie electrică pe sectorul reglementat pentru anul 2011 fuseseră deja stabilite de ANRE, iar pe sectorul pieţei libere, Hidroelectrica îşi contractase deja cea mai mare parte din restul cantităţii disponibile pe anul 2011, după acoperirea necesarului pe piaţa reglementată. Preţurile de vânzare a energiei electrice nu s-au mai modificat în anul 2011, fapt ce a condus în principal la diminuarea substanţială a profitului, la ieşiri suplimentare de numerar precum şi la diminuarea capacităţii de plată".

În aceste condiţii ponderea costului cu apa uzinată în cheltuielile de exploatare a crescut de la 3,1% în anul 2009 la 4,5% în anul 2010 şi la 10,5% în anul 2010, ajungând ca în primele cinci luni ale anului 2012 să reprezinte 13,9% din cheltuielile de exploatare.

În valori absolute, creşterea cos-tului cu apa uzinată reprezintă în anul 2010 faţă de anul 2009 o majorare a cheltuielilor cu 54.096.126 lei, iar în anul 2011 o majorare a cheltuielilor faţă de anul 2009 cu 231.817.853 lei. Hidroelectrica are în derulare un proces cu Apele Române din cauza tarifului de uzinare.

• Contractul colectiv de muncă

O altă cauză a insolvenţei indicată în raportul Euro Insol este cuantumul enorm al drepturilor salariale şi de altă natură (sporuri, adaosuri, prime, premieri, ajutoare, etc.) negociate prin contractul colectiv de muncă al Hidroelectrica.

Remus Borza a arătat că există un dezechilibru major între drepturile salariaţilor şi drepturile societăţii: "Se poate lesne observa că salariaţii dispun de o multitudine de instrumente prin care au puterea de a forţa deciziile conducerii, echilibrul contractual absolut necesar fiind încălcat prin favorizarea netă a salariaţilor în dauna intereselor societăţii. S-a ajuns astfel, după renegocieri reflectate în 16 acte adiţionale încheiate într-o perioadă de 5 ani, la o dimensiune exorbitantă a fondului anual de salarii, care s-a ridicat în anul 2011 la suma de 438.177.484 lei. Aceste cheltuieli cu personalul, care includ drepturile salariale, primele şi celelalte beneficii, cheltuielile cu formarea profesională, ajutoarele materiale, etc., mai puţin cheltuielile cu deplasarea, au o pondere semnificativă în totalul cheltuielilor de exploatare (14,7%) şi în cifra de afaceri (14,1%)".

Din această sumă, în anul 2011 doar 138.447.128 lei au reprezentat salariile de bază, diferenţa fiind formată din sporuri (75.613.753 lei) şi alte facilităţi (71.497.779 lei), constând, de exemplu, în: prime de vacanţă (30.426.077 lei), cheltuieli cu evenimente deosebite (2.437.609 lei), cheltuieli cu ajutoarele de energie electrică prevăzute în Contractul colectiv de muncă (8.932.081 lei), prime jubiliare (3.812.542 lei), primele acordate de Ziua Energeticianului (6.853.370 lei), cheltuielile cu tichetele de masă acordate salariaţilor (10.061.818 lei), cheltuielile cu formarea profesională a salariaţilor (1.935.012 lei). În fapt, mai spune administratorul judiciar, ponderea salariului de bază pentru timpul lucrat în totalul veniturilor încasate de salariaţi este de aproximativ 41%, în timp ce 59% din venituri sunt formate din sporuri, prime, adaosuri, indemnizaţii şi tichete de masă, fapt care reprezintă un dezechilibru în structura acestor cheltuieli.

În conformitate cu dispoziţiile H.G. nr. 277/2012 pentru aprobarea bugetului Hidroelectrica, cheltuielile cu personalul bugetate pentru anul 2012 se ridică la suma de 461.510.000 lei, fiind mai mari cu aproximativ 20.000.000 lei faţă de anul 2011. Remus Borza comentează: "Acest fapt nu are o justificare obiectivă, câtă vreme seceta prog-nozată afectează nivelul producţiei de energie electrică şi, implicit, veniturile societăţii. Numărul impresionant de sporuri, adaosuri, prime, premieri şi ajutoare (70 de astfel de beneficii) fac ca salariaţii să beneficieze în fapt, lunar, de venituri cu 300% mai mari decât salariul de bază".

Domnia sa susţine că este nevoie de o restructurare de personal şi de o ajustare a beneficiilor, motiv pentru care a demarat negocierile cu sindicatele: "Resursa umană este preţioasă în Hidroelectrica. Numai că putem umbla la personalul TESA şi la unele beneficii pentru a ne adapta situaţiei actuale a societăţii. Schema de personal este supradimensionată, în special pe segmentele care nu au legătură directă cu producţia de energie electrică: în schema de personal, sectorul TESA numară 2023 de salariaţi, având o pondere de 39% din totalul salariaţilor. Datorită acestei supradimensionări a schemei de personal pe segmentele neproductive, s-a ajuns în situaţia ca productivitatea medie pe salariat să fie atât de scăzută şi deci rentabilitatea activităţii să fie negativă".

• Lucrările derulate prin Hidroserv-uri

Lucrări de mentenanţă şi investiţii derulate prin filialele Hidroserv ale Hidroelectrica aduc costuri uriaşe societăţii, devizele fiind substanţial mai mari decât media pieţei.

La data înfiinţării celor opt Filiale de Reparaţii Hidroserv, numărul de personal angajat era de 2.041 iar la data de 31.12.2011, numărul acestora a ajuns la 2.475, ceea ce reprezintă o creştere cu peste 21% iar numărul bugetat pentru anul 2012 se ridică la 2.529 de persoane.

Administratorul judiciar apreciază că modul ineficient de organizare şi funcţionare a filialelor Hidroserv, cu consecinţe majore asupra costurilor suportate de Hidroelectrica, reprezintă una din cauzele care au condus la apariţia stării de insolvenţă.

Remus Borza a declarat că se impune reorganizarea filialelor, variantele avută în vedere fiind internalizarea Hidroserv-urilor sau unirea lor într-o singură filială. Reorganizarea se va face prin reducerea numărului de personal la un nivel adaptat noilor condiţii de organizare şi funcţionare care să permită des-făşurarea acestor activităţi specifice pe principii de minimizare a costurilor şi gestionarea mai bună a resurselor şi prin plata personalului de execuţie în funcţie de calitatea lucrărilor, respectarea termenelor de execuţie şi de manoperă din situaţiile delucrări întocmite, acceptată în prealabil de beneficiarii lucrărilor.

• Investiţii de amploare cu componentă hidroenergetică redusă

Obiectivele de investiţii în care componenta energetică este secundară şi a căror finanţare este în prezent în sarcina exclusivă a Hidroelectrica au generat, printre altele, dezechilibre financiare la nivelul societăţii constituind, în final, una din cauzele insolvenţei, potrivit raportului citat.

Aceste obiective de investiţii au ca funcţii principale atenuarea tranşei de viitură, protecţia populaţiei, a localităţilor şi a terenurilor agricole, asigurarea rezervei de apă pentru alimentarea populaţiei, a industriei şi pentru irigaţii, reţinerea debitului solid în volumul mort al acumulării.

Remus Borza a spus: "Una din cauzele insolvenţei a reprezentat-o şi obligaţia legală impusă Hidroelectrica prin diverse acte normative de a finanţa din surse proprii obiective de investiţii de sorginte istorică şi în care componenta energetică este o componentă secundară, suma cu care Hidroelectrica a contribuit până în prezent ridicându-se la 926.354.609 lei. Propunem ca instituţii precum Ministerul Agriculturii, Apele Româ-ne, administraţiile locale şi altele să preia aceste investiţii".

• Management deficitar

Remus Borza a constatat că deciziile manageriale în desfăşurarea proceselor organizaţionale, atât în cazul proceselor operaţionale cât şi în cazul celor strategice, sunt adesea controversate şi produc efecte negative care se regăsesc deopotrivă în poziţia financiară şi în performanţele debitoarei Hidroelectrica.

Deficienţele majore de management se regăsesc, în primul rând, în principalele cauze ale insolvenţei sus-menţionate, evident cu excepţia acelor situaţii în care factorii externi care au generat efecte patrimoniale negative se înscriu în categoria situaţiilor conjuncturale pe care entitatea nu le putea controla sau influenţa, cum ar fi seceta prelungită sau cadrul legislativ nefavorabil.

Administratorul judiciar îşi rezervă dreptul de a continua analiza activităţii societăţii în perioada de observaţie şi va promova acţiunile judiciare care se impun pentru tragerea la răspundere a conducerii Hidroelectrica.