OPINII Autocitirea "creativă" a indexului, o sabie cu două tăişuri pentru consumatorii casnici de gaze

Raportarea unui consum estimat mai mic pentru a face mai suportabile facturile în perioada iernii se poate întoarce împotriva celor care au gândit această schemă din primăvară.

În acest moment există o nouă ordonanţă de urgenţă care ţinteşte scăderea poverii facturilor tot mai piperate la gaze, în perioada rece consumatorii urmând să beneficieze de plafonări şi compensări mai avantajoase. Astfel, plafonul de preţ final scade de la 0,37 la 0,31 lei/kWh (din care maximum 0,200 lei/kWh preţul gazului), iar compensarea facturilor creşte începând cu 1 februarie, de la 33% la 40% din componenta de cost a gazului. Suplimentar, limita de consum care dă dreptul la compensare creşte de la 1 februarie de la 1.000 la 1.200 metri cubi (300 mc pe lună pentru februarie şi martie de la 200 mc pe lună în noiembrie, decembrie şi ianuarie).

Este o legislaţie care va ajuta foarte multe familii care au un consum redus de gaze, precum apartamentele de bloc, dar care nu va ajuta prea mult în cazul celor care stau la case unde suprafaţa utilă sare de 100 mp. Iar unora le poate veni ideea să îşi subevalueze consumul prin autocitirea indexului (nu toţi furnizorii citesc contoarele lunar, consumatorii având posibilitatea de a anunţa singuri indexul, în caz contrar acesta urmând să fie preluat din convenţia de consum ataşată contractului), furnizorul urmând să facă citiri de regularizare ulterior.

Ideea lor este că în acest mod se vor încadra şi la plafonare şi la compensare. Dar nu în orice context o astfel de strategie este câştigătoare.

Să presupunem că cineva care consumă cu regularitate în jur de 500 mc la gaze pe lună şi are un preţ de 0,35 lei/kWh negociat în contract cu furnizorul (unul dintre cele mai bune din piaţă la sfârşitul anului trecut) îşi setează convenţia de consum la 300 mc pentru februarie şi martie pentru a beneficia de compensare.

În acest fel va primi o reducere de 40% aferentă unui consum de 600 mc în cele două luni (e ca şi cum ar fi primit cadou 240 mc de gaz sau 2.532 Kwh, ceea ce înseamnă o economie de 506 lei la preţul de 0,2 lei/Kwh ). Din aprilie însă, în loc să primească un tarif de 0,2 lei/Kwh va plăti 0,35 lei/Kwh, o creştere de 75% a tarifului deci, care se aplică şi consumului nedeclarat.

Cei 400 mc de gaze care apar în plus din aprilie, când legislaţia de ajutorare a consumatorilor nu se mai aplică, echivalentul a 4.220 Kwh, vor fi taxaţi suplimentar cu diferenţa dintre 0,35 lei/Kwh (preţul din contract) şi 0,2 lei/Kwh (preţul de plafonare), iar suma pe care trebuie să o scoată în plus din buzunar clientul "inventiv" este de 633 lei, mai mare deci decât cea economisită prin această schemă.

Evident, paguba creşte la un preţ la gaze negociat în contract mai mare, la un consum nedeclarat mai mare şi la o perioadă de aplicare mai lungă.

Ce s-ar întâmplă însă la un consum mai mic, de pildă la unul de 400 mc lunar dar raportat ca unul de 300 mc în februarie şi martie? Compensarea ar fi echivalentă cu 240 mc de gaz ca în primul caz, adică o economie de 506 lei. Din aprilie, consumul amânat de 200 mc ar reprezenta o suplimentare a facturilor cu doar 316 lei, deci în acest caz există un anumit câştig.

Iar pentru cei care nu se pot încadra la compensare o variantă pentru reducerea costurilor ar fi şi autocitirea indexului la o valoare mai mare decât în realitate, în martie de pildă, pentru că în acest fel consumul la un tarif mai mare va fi redus în prima lună cu tarif neplafonat, dacă furnizorul nu citeşte indexul la începutul lunii aprilie (rămâne de văzut dacă furnizorii vor scăpa sau nu din vedere acest aspect în condiţiile în care au de câştigat de pe urma unei părţi a celor care şi-au subevaluat consumul de teama facturilor mari).