PLASAMENTE ALTERNATIVE Ei au venit cu tancul, noi i-am primit cu arta

În recenta sa licitaţie, casa Alis a vândut o pictură de Samuel Mutzner cu 26 de mii de lei. Apoi a vândut o lucrare de Adam Bălţatu, cu 19 mii. Înainte, se dăduseră "Flori în vas albastru", de Vânătoru, GNG, sau GhNG, sau Gheorghe, pur şi simplu, cu 11 mii de lei. Altfel, preţuri accesibile, marfă bună: un peisaj de Mogoşoaia, de Micaela Eleutheriade, la 6 mii, o natură statică de Rudolf Schweitzer-Cumpăna, de 5,5 mii, un peisaj de Teodor Harşia, de 4,3 mii, un superb "Balcic", o acuarelă, de Nutzi Acontz, cu 3,4 mii, un vas cu flori de Tache Papatriandafil, cu 3,2 mii de lei, un portret excepţional de Petru Bulgăraş, o femeie frumoasă cu tulpan roşu, la 2,5 mii de lei, la fel, tot 2,5 mii, peisajul "Pe malul apei" de George Catargi, Alma Redlinger, "Pe gânduri", o tehnică mixtă de două mii de lei. O lucrare de Ion Pacea, numită "Natură moartă", care a primit 3,2 de mii de lei. Nu am mai văzut-o până acum, are o tuşă mare azurie şi una cam la fel, galben-aurie. Parcă ar fi steagul Ucrainei. Sunt despărţite dar susţinute de una mare, neagră, cam de doliu.

Nu trebuia să scriem Ucraina, astfel vom ajunge la ce ne roade până la îngrijorare în aceste zile. Licitaţia Alis de care vorbim s-a ţinut în ultima duminică de pace a lumii, pe 20 februarie. Luni, o faţă incredibil de rotundă, sclipind de ură, ne anunţa, cu sadică plăcere, ce are să urmeze. Nu am crezut pentru că nu ne închipuiam câtă insistenţă violentă este în această poziţie. Iar anunţul a fost năclăit de invocaţii istorice, greu de desluşit, întoarse pe dos şi vopsite. Vagoane, tsunamiuri de reproşuri s-au revărsat, încât te întrebi în ce conştiinţă defectă au fost depozitate atâta timp. Asculţi şi nu îşi vine să crezi, descrie un viitor sinistru, cu un surâs arogant pe faţă. Nu clipeşte, nu tresare. Invocă momente istorice răstălmăcite la greu. Tratatele internaţionale sunt întoarse cu capul în jos şi vorbeşte despre lucruri ce nu ne sunt cunoscute de parcă ne-ar fi preocupat pe toţi. Nimic din ce face omenirea nu este bun, americanii sunt decadenţi, el este cel magnific şi ne va spune, ayatolahiceşte, ce să facem, cum să gândim, cum să-l venerăm. Nu este bun tânărul actor, ci el, bătrâna hoaşcă kăghebistă. Şi dacă nu înţelegem, ne va arăta el la toţi. Şi ne ceartă, şi ne ceartă, că ajung să cred că nu numai Ucraina nu are dreptul să existe, asta se subînţelege, deşi o spune explicit, ci nici noi, privitorii de filme americane, consumatorii de Cola, membrii NATO, UE, fan clubul The Rolling Stones, asociaţia de proprietari capitalişti şi toţi cei care se dau pe internet, până la a treia generaţie. Să transformăm vechiul dicton "Ei au venit cu tancul, noi i-am primit cu arcul", conform titlului de mai sus.

Marţi şi miercuri, Artmark a ţinut o licitaţie de aproape 200 de oferte de artă contemporană şi artă contemporană-contemporană. Mult Corneliu Baba, 32,5 mii de euro, 3,250 mii, 1,6 mii, Piliuţă şi Ciucurencu. Şi Mazilu, Georges Mazilu, pictorul român din Franţa de care cu mare plăcere am scris, când a apărut la Art Safari. Acum s-au dat "Suzana şi bătrânii", cu 14 mii de euro, "Călător în timp", la 10.500 de euro. S-a dat, cu 15 mii de euro, o superbă lucrare de foarte tânărul artist contemporan, Felix Aftene. Trei Guguianu, o "Muză", de 1,6 mii de euro, şi două "Elan"-uri, unul de 1,4 mii şi altul de 4,5 mii.

Lucrarea cea mai scumpă, de Sabin Bălaşa, are o poveste intens mediatizată. A fost dăruită de pictor, Sabin Bălaşa, unui copil crescut de foarte mic de o asistentă maternală până când, la numai 10 ani, a ajuns la orfelinat. Bine s-a gândit regretatul şi originalul pictor, că s-au obţinut pe "Călătorie galactică", realizată în 2000, anul naşterii tânărului care a pornit cu aşa mare ghinion în viaţă, nu mai puţin de 60 de mii de euro. Este drept că a avut şi un anumit caracter umanitar vânzarea, de aceea nu mă întreb asupra comisionului de vânzare.

Nu credeam că am să mai văd atâta suferinţă în Europa, copii frumoşi, iubiţi şi îngrijiţi, plecaţi într-o bejenie pe care am văzut-o doar alb-negru, în fotografiile de acum mai bine de 75 de ani. În loc să se joace pe tabletă sau să-şi facă temele, au plecat de acasă în mare grabă, cu bagaj cât să poată căra biata mamă. Tatăl a rămas să lupte. Pentru că, de Dragobete chiar, Putin a declanşat războiul. Oameni în uniformă militară rusească au trecut graniţa în Ucraina, pentru a se lupta cu oameni în uniformă militară ucraineană. Mesajul oficial? Nimic coerent, o justificare decupată la întâmplare din Charta ONU, scopuri neclare, motive ciudate. Analiştii caută masiv prin istorie pentru a descifra motivele acestui război, dar puţini se încumetă să anticipeze. Nimic nu te ajută în previziuni, nu ştii ce vrea Bad Moon Face, nu ştii ce vor rachetele lui, ce caută ele în zborul lor, unde se duc soldaţii aceia tineri şi pierduţi în spaţiu. În schimb, partea de propagandă o desluşeşti mai uşor. Este atât de veche că a devenit străvezie. Măcar să fi schimbat cuvintele, că sunt toate luate din manualele din anii '50. Nici filmele ce ar trebui să fie actuale nu sunt mai bune, se folosesc imagini şi sunet piratate din arhive. Nimeni nu are chef de nimic, şi, de plictiseală, soldatul rus, pulbere, se urcă cu tancul pe maşina care trece pe lângă el. Da, Rusia a fost răzbunată! Secolele de împilare în care Occidentul a chinuit Rusia, i-a impus pe ţarii absolutişti şi pe bolşevicii apucaţi au fost date deoparte. Maica Rusia, copii tăi se suie cu tancul pe maşinile civile, orbiţi de strălucirea perversă pe care luxul occidental îl trimite împotriva ta!

Cine îşi închipuia că mai este posibil ca o ţară să se urce cu tancul pe altă ţară?! Culmea, şoferul cu pricina a ajuns exact între şenile, astfel că a rămas cu capul întreg, prins între table. Cam aşa va fi şi cu Ucraina, va supravieţui, ameţită, dar cu corpul în stare bună, zdruncinată moral, dar vindecabilă. Pe tanc, însă, nu îl văd prea bine. Conducătorul lui, după traseul pe care l-a descris înainte de a se urca pe automobil cu şenilele zdrobitoare, nu era în firea lui, sper că era doar beat, lucru previzibil, nu şi/sau drogat, că aşa erau numite autorităţile ucrainene, demolabile, neo-nazişti şi drogaţi, li se spunea, calităţi pentru care merita, desigur, să începi un război. O fi vreo tradiţie rusească, unde afli o ţară condusă de autorităţi pe care le numeşti neo şi drogo, te urci pe ea cu tancul. Cum? Mi se transmite o ştire pe surse, este, de fapt, o fantezie veche a kaghebiştilor frustraţi.

Deci, Rusia este cea care se va transforma. Nu va intra în NATO, nu va sucomba sub capitalişti, ci se va democratiza. Dar nu înainte de a trece, pentru un timp scurt, prin domnia baronilor locali, numiţi oligarhi, eliberaţi de tiran. Ei vor duce ţara spre democraţie, acumulând averi şi lăsându-i pe tinerii de nestăvilit să se impună. Există şi o notă veselă aici, cei care îl susţin pe Putin, există, da, avem şi noi, aici, în România. Ei definesc domeniul, nu au argumente, nu au capacitate de analiză, nu au studii, nu ştiu ce e ăla un studiu, nu au reţineri, nu primesc bani pentru asta, dar se opun. Şi îţi bagă şi ţie degetele în ochi, ca să ţi-i deschidă.

Pentru noi, problema cea mare este situaţia românilor din Ucraina. Înainte de a aduce în discuţie probleme grave rămase de zeci de ani fără soluţie, mai bine să punem în mişcare un mecanism oficial de sprijin, rapid şi eficient. România este ţara românilor, inclusiv a celor pe care războiul, mă mir singur că vorbesc de război în secolul XXI, îi alungă din cuibul lor. Suntem un stat puternic, european, un mecanism din acesta, deştept şi rapid, de a da siguranţă românilor ce fug de sub tancul rusesc, e posibil şi normal.