PLASAMENTE ALTERNATIVE Arta, viitorul unei societăţi civilizate

"Tu nu vezi că politica-i în trombă, că dragostele se sucombă", cânta, emblematic, regretatul Ioan Gyuri Pascu. Şi mai în trombă ca acum nu ştiu să fi fost omenirea în ultima jumătate de veac, cea călare pe milenii, al doilea şi al treilea. Cultura este afectată în aceste vremuri, dar este şi tratamentul, ecologic şi fără efecte negative, la nebunia contemporană. Omenirea se află într-un autobuz ce se loveşte de tot felul de bolovani pe drumul pe care prinsese viteză, suntem aruncaţi brusc în tot felul de direcţii, în funcţie de bolovanul care iese, obraznic şi tare de cap, în drumul omenirii, ne schimbăm rapid aşteptările şi speranţele şi toate termenele devin scurte.

Suntem fiinţe sensibile şi gânditoare, avem nevoie de linişte, siguranţă şi frumos. Cultura şi arta nu sunt doar spaţii de refugiu, sunt chiar domenii de activitate care pot deveni bănoase, eficiente, şi care ne fac tare bine. Nu este puţin o viaţă trăită în cultură, mereu vom avea loc pentru artă în viaţa noastră. Micile noastre apartamente se vor lumina la vederea picturii originale, muzeele ne aşteaptă cu artă şi istorie de tot felul. Suntem privilegiaţi dacă ajungem în lumea culturii şi ne place, răsplata este uriaşă.

Ce să facem cu banii când noi nu ştim ce facem cu viaţa noastră? Dar la fel de bine ar putea ca toate acestea să fie mici scuturări care să aşeze mai bine lucrurile, să ne aducă niţel cu picioarele pe pământ, să nu mai credem ca fraierii că omenirea este bună şi frumoasă şi ca hippioţii naivi că pacea vine.

În toate aceste nebunii există totuşi o certitudine, un element de referinţă, dur ca o stâncă în mijlocul mării furtunoase, care este totuşi din apă şi se mai şi linişteşte dacă nu mai bate vântul şi nu se mai zguduie pământul. Doamnelor dar, mai ales, domnilor, este vorba despre fotbal! Da, fotbalul.

Mă plimb prin Muzeul Naţional al Fotbalului din Manchester şi văd aici adevăratele instantanee ale vieţii. "This is the reality, It is what it is!", după cum spunea whatever o tânăr politiciancă mult prea plină de succes. Este organizat ca un muzeu, unul foarte serios, cu toată tehnica şi filosofia muzeistice, în formula lor modernă. Este distractiv, este instructiv, tragi la poartă, afli tot felul de lucruri din istoria fotbalului, vezi România pe unde a fost, redescoperi momente de glorie din vremurile când nu erai născut. Devii specialist şi pasionat de memorabilia sportive, cauţi şi aduni tricouri, şepci, fulare, steaguri, amintiri, Hai România! Hai Ştiinţa! M-a furat atmosfera, evident!

Evident, inventatorii fotbalului au creat şi celebrele case de licitaţie de artă care au, fiecare, câte un sfert de mileniu de istorie. Obiectele cele mai diverse ce ţin de istoria sporturilor fac obiectul unor şedinţe tematice, ce adună sume şi cote remarcabile. La 14 decembrie 2023, Sotheby's a vândut, într-o licitaţie desfăşurată la New York, un set de 6 tricouri ale lui Messi, purtate în 2022, la Cupa Mondială, câte unul pe fiecare fază a întrecerii, inclusiv cel din Finală. Preţul de adjudecare a fost de 6,1 milioane de lire sterline, în medie ceva peste un milion de tricou.

National Footbal Museum se află într-o clădire surprinzătoare din centrul cunoscutului oraş englezesc. Este un bloc compact numai cu sticlă în exterior, iar în interior este gol, ca o carcasă impunătoare în care sunt amenajate vreo patru niveluri de expunere, între care circulă chiar şi un funicular. Clădirea este numită Urbis şi a fost deschisă în 2002, ca muzeu al oraşului. Asta pînă în 2010, când s-a închis şi a reapărut în 2012, ca Muzeu al Fotbalului britanic.

A apărut mai de mult ideea unui muzeu al fotbalului, unul general, nu aparţinând unui club, cum sunt multe şi nemaipomenite în Marea Britanie, inclusiv două extraordinare chiar în Manchester. Acest muzeu s-a născut în 2001, dar la Preston, în nord-vestul Angliei. Au apărut vorbe că muzeul urma să fie mutat chiar la Wembley, dar în 2009 s-a luat decizia ca mutarea să se producă având Manchesterul ca destinaţie. Marel oraş oferea o subvenţie de 2 milioane pe an, faţă de numai 400 de mii, la Preston.

Este un muzeu modern, în care piesele de patrimoniu sunt puse în valoare şi cunoaştere de tot felul de metode moderne şi interactive. Tricourile vechi sunt chiar tricuri vechi, de joc, mingile de fotbal sunt chiar cele de acum un secol, 70, 50 şi 6 ani. Cupele sunt cele originale, cu toată istoria lor de decernări şi atingeri, şi nu holograme sau fotografii tipărite. Rulează peste tot filme documentare de epocă, sunt spaţii în care poţi atinge pentru a simţi materialul unui tricou sau al unei mingi, este şi un fel de dulap care îşi oferă duhoarea unui vestiar din timpuri mai vechi sau amestecul parfumeristic din cele contemporane. Aflăm despre apariţia şi dificila acceptare în fotbal a celor de culoare şi a femeilor dar, în acelaşi timp, vedem că aceste succese au venit destul de timpuriu în fotbal, când discriminarea în societate era încă la ordinea zilei. Nu degeaba fotbalul a fost inventat de englezi, au acest sport în AND-ul lor!

Dar actualitatea dă buzna peste noi şi tocmai aflăm că şeful suprem al Americii a dat ordin adjunctului său să meargă la muzeu. Nu la orice muzeu, ci la Smithsonian Institute, una dintre cele mai ample şi prestigioase instituţii muzeistice din lume, una dintre cele mai bogate în minuni şi rarităţi, în mărturii ale culturii şi civilizaţiei. Nu l-a trimis să se mai culturalizeze şi el, că tare au nevoie cu toţii, ci ca să cenzureze ceea ce numeşte el programele cu "narative ce divizează" şi cu "ideologie neportivită". Mesajul Casei Albe consideră că a existat un "efort concertat şi răspândit" ca să fie rescrisă istoria SUA. Iar această rescriere ar fi înlocuit "faptele obiective", cu "narative ideologizate".

Smithsonian Institute apropie 180 de ani, fiind înfiinţat în 1946, prin donarea colecţiilor lui James Smithson, om de ştiinţă, călător şi explorator britanic, născut la Paris şi mort la Genova. Donaţia a venit după moartea sa, ca prevedere testamentară în caz că nepotul şi moştenitorul său nu avea urmaşi. Beneficiar erau menţionate, clar, Statele Unite, iar numele era şi el la fel de clar: Smithsonian Institute.

În prezent, Smithsonian înseamnă cam 160 de milioane de exponate, 21 de muzee, tot atâtea biblioteci, 14 centre de cercetare şi educaţie, patrimoniu arhitectural şi o grădină zoologică. National Zoo este vizată de aceste măsuri astfel că ne putem chestiona precum Zavaidoc, Da' cu calu' ce-ai avut?