VIDEO Gheţea: "Băncile din România oferă unul dintre cele mai moderne şi performante sisteme de plăţi din lume"

Sistemul bancar din România este printre cele mai moderne şi performante din întreaga lume, spune Radu Gheţea, în cadrul podcasturilor găzduite de Centrul de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în domeniul Bancar (CSALB). Serviciile de plată electronice, prin card sau QR code, oferă consumatorilor acces la cele mai sigure tehnologii, însă băncile ar trebui să-şi simplifice mai mult contractele de creditare, iar informaţia care ajunge la consumatori să fie filtrată, afirmă Valeriu Stoica, conciliator onorific în cadrul Centrului pentru Soluţionarea Alternativă a Litigiilor din Domeniul Bancar (CSALB).

Cei doi specialişti au dezbătut teme de actualitate din domeniul financiar-bancar în cel de-al 12-lea (şi ultimul) episod din sezonul al patrulea al întâlnirilor organizate la sediul CSALB.

Radu Graţian Gheţea spune că sistemul bancar românesc s-a reinventat. Domnia sa a menţionat: "Sistemul bancar românesc oferă produse şi servicii la un nivel care depăşeşte de multe ori sistemele bancare din ţări cu tradiţie în acest domeniu. Aţi remarcat cât de uşor puteţi opera cardurile emise în România în toată lumea, fără probleme. Există o teorie care spune de avantajul ultimului sosit. Noi am fost printre ultimele ţări din Europa care au introdus metodele moderne de plată, servicii şi produse bancare noi. Dar, când le-am introdus, am beneficiat de ultima tehnologie disponibilă. De exemplu, Franţa şi Germania au introdus sistemele de plăţi acum aproximativ 70 de ani. În România l-am introdus acum 24 de ani, iar la acel moment aş putea spune că noi aveam cel mai bun sistem de plăţi din lume, nu doar din Europa. Era cea mai securizată şi întrunea cele mai multe standarde. Un alt exemplu este America, unde sistemul a rămas tributar cecurilor în relaţia cu persoanele fizice. Acele hârtii prin care cineva împuterniceşte banca să facă o plată în contul altcuiva. Acum 10-12 ani am discutat în Asociaţia Română a Băncilor dacă să continuăm şi noi cu cecurile sau să rămânem doar cu plăţile electronice. În România plăţile electronice şi utilizarea cardurilor au prins foarte bine la consumatori.

În ultimii 35 de ani, pot spune că sistemul bancar românesc s-a reinventat. În comunism, sistemul bancar era format din patru bănci de stat care finanţau comerţul exterior, agricultura, industria şi marile proiecte precum Canalul Dunăre-Marea Neagră, metroul. Creditele se dădeau pe baza planului, iar la final datoriile erau compensate, adică şterse. Plecând de la acea realitate, România a ajuns să aibă printre cele mai sigure şi performante sisteme bancare.

Surpriza va apărea în perioada imediat următoare, când sistemul de plăţi va integra QR code-ul. Acest sistem se va extinde tot mai mult în ţara noastră. Faţă de card, avantajul este nu doar că plata se face instant de pe telefonul mobil, să zicem, ci că banii intră în câteva secunde în contul vânzătorului. Procesarea plăţii cu cardul poate dura acum şi câteva zile, mai ales dacă plata este făcută în zilele de weekend. Partea bună este că oamenii s-au obişnuit cu tehnologia, cu plăţile prin telefonul mobil. Au contat atât efortul băncilor de a face educaţie financiară, cât şi eficienţa CSALB. Cu ajutorul conciliatorilor, tensiunile dintre consumatori şi bănci s-au estompat. Rezultatele sunt vizibile: dacă acum doi ani vorbeam de cifre în care incluziunea financiară era sub 50%, acum avem medii, precum în zonele urbane din marile oraşe, în care incluziunea financiară depăşeşte 80%.

Nu în ultimul rând, sistemul bancar românesc este deosebit de bine pregătit pentru orice fel de şocuri. Când se întâmplă ceva în afara ţării sau în ţară, noi avem mai multe scenarii, dintre care unul este foarte pesimist. Aşa s-a întâmplat în pandemie sau când Rusia a atacat Ucraina. Această pregătire vine şi din reglementarea foarte strictă a acestui domeniu, la nivel european. În regulamentele europene din domeniul bancar, practic fiecare frază înseamnă că trebuie să faci ceva".

Valeriu Stoica povesteşte: "În ultimii 16 ani, de când m-am mutat cu familia în România, nu am auzit de niciun faliment în sistemul bancar, deşi înainte au fost probleme în acest sens. Ce a ferit băncile de falimente în perioada recentă? Trebuie să dăm Cezarului ce este al Cezarului: Banca Naţională a României nu a avut nicio restanţă în ceea ce priveşte supravegerea bancară. Când au existat semne că o bancă este în dificultate, acea bancă nu a fost lăsată să ajungă până la faliment. S-au găsit metode pentru a redresa banca respectivă sau a fost găsit un investitor care să preia banca aflată în dificultate. În domeniul bancar, chiar falimentul unei bănci mici creează, din punct de vedere psihologic, o neîncredere foarte mare. Noi am avut o problemă uriaşă în perioada 1997-1998 cu Bancorex, care era realmente falimentară, dar s-a evitat panica indusă de un faliment, prin preluarea băncii de către BCR.

Este foarte interesant de remarcat că în perioada crizei financiare, din România nu au plecat bănci pentru că ar fi avut ele probleme aici, ci pentru că băncile mamă aveau probleme.

În ultimii ani, băncile din România s-au adaptat în ceea ce priveşte procedurile interne şi calitatea oamenilor care lucrează în fiecare bancă. Dacă ne referim la categoria de profesionişti din România vedem că sunt foarte puţine domenii în care există un standard atât de ridicat, ca al celor care lucrează în domeniul bancar.

Cu toate acestea, mai rămân lucruri pe care băncile trebuie să le îndrepte. Spre exemplu, băncile ar trebui să filtreze mult mai bine ce ajunge la consumator dintre reglementările activităţii bancare. Dacă instituţiile financiare au specialişti care pot înţelege aceste reglementări, oamenii simpli nu pot face asta şi nici nu este în sarcina lor. Astfel, consumatorii primesc zeci de pagini de documente pentru un credit mărunt pe care nici nu au timp să le citească. Instituţiile de credit trebuie să găsească modalităţi prin care să păstreze siguranţa consumatorului şi a băncii, dar să simplifice procedurile, instrucţiunile pentru creditare şi toată comunicarea cu consumatorul. Riscul este ca oamenii să nu-şi mai citească contractele. Este ca atunci când primeşti un echipament de uz caznic şi o carte întreagă cu instrucţiuni, la care nu te uiţi niciodată" .