OPINIE Poduri prea joase, drumuri prea înguste - blocăm mobilitatea NATO pe Flancul Estic

Exerciţiul Steadfast Dart 25, derulat în luna februarie 2025 şi menit să testeze mobilitatea şi capacitatea de reacţie a forţelor aliate în caz de conflict, a arătat ca o glumă sinistră din partea ţării noastre în privinţa mobilităţii militare, potrivit unui reportaj recent realizat de Pro TV. Practic, sursa citată a reiterat ceea ce ziarul BURSA avertiza în articolul "În caz de conflict, aşteptăm degeaba 100.000 de soldaţi din Vest": incapacitatea cronică a statului român de a susţine logistic orice operaţiune militară serioasă pe teritoriul său.

Citeşte În caz de conflict, asteptăm degeaba 100.000 de soldaţi din Vest

Motivul? Un pod. Un singur pod de cale ferată, în localitatea constănţeană Negru Vodă, sub care nu încap vehiculele NATO. Mai precis 730 de vehicule britanice, care veneau în ţara noastră după ce au debarcat în portul grec Alexandroupoli şi au traversat Grecia şi Bulgaria. Vehicule care, efectiv, nu au încăput sub podul feroviar de la Negru Vodă. Iar NATO a fost nevoită să-şi redirecţioneze convoaiele, nu pentru că Rusia a tras vreo rachetă, ci pentru că un drum din România nu corespunde standardelor minime de infrastructură pentru anul 2025.

Cineva a greşit calculele? Nu. Situaţia era cunoscută de autorităţile centrale de la Bucureşti. Dar nici Ministerul Apărării Naţionale, nici Ministerul Transporturilor, nici Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere n-au considerat problema suficient de importantă încât să prevină o astfel de ruşine. Aşa că, potrivit sursei citate, soldaţii britanici s-au văzut nevoiţi să ocolească şi să intre prin Vama Veche, un traseu considerat vulnerabil în faţa unui atac dinspre Marea Neagră, la limita absurdului, într-un scenariu de conflict real.

Ce au spus pentru sursa citată reprezentanţii statului român? Că va fi făcută "o variantă ocolitoare" şi că e nevoie de o "analiză multicriterială". Ca şi cum am fi la un workshop de urbanism participativ, nu într-un context de pregătire pentru un posibil război.

În paralel, problema podului Giurgiu-Ruse, unul dintre cele doar două puncte permanente de trecere a Dunării spre Bulgaria, persistă de mai mulţi ani, deşi MApN a cerut de mai mult timp construirea unui al doilea pod în zona respectivă. Promisiuni s-au tot făcut, studiile de fezabilitate se perindă dintr-un sertar birocratic în altul, finanţarea e asigurată de Uniunea Europeană, dar deocamdată nu avem nimic concret, deşi o analiză militară prezentată de sursa citată arată clar: dacă podul actual e distrus într-un conflict, capacitatea de mobilizare a trupelor NATO este paralizată.

Practic, vorbim despre o problemă de securitate naţională. Numai că, de la intrarea ţării noastre în NATO şi UE, adică de 20 de ani, autorităţile centrale au tratat în glumă problema infrastructurii rutiere şi feroviare din România, chiar dacă în ultimii doi ani lucrurile par că încep să intre pe făgaşul normal.

În acest timp, în caz de conflict, aliaţii NATO sunt pregătiţi să respecte articolul 5 din Tratat - privind apărarea comună - şi să vină în sprijinul ţării noastre. Numai că ei se vor opri în faţa podului de cale ferată de la Negru Vodă sau vor fi nevoiţi să ocolească pe la Vama Veche.

Aceasta este realitatea crudă din prezent, despre care vorbea zilele trecute generalul Gheorghiţă Vlad, Şeful Statului Major al Armatei, când relata pentru sursa citată că Armata Română încă nu are la dispoziţie toate dotările necesare pentru a avea o capacitate deplină interoperaţională cu aliaţii din NATO. Şeful Statului Major amintea de tancurile Abrams care deocamdată ne lipsesc, despre armele automate care nu au acelaşi calibru precum cele occidentale, dar şi despre lipsa echipamentelor necesare Forţelor Navale.

Din păcate, deşi avem soldaţi antrenaţi, care aşteaptă tancuri de ultimă generaţie, şi cu toate că avem sisteme logistice sofisticate, toate riscă să fie ţinute pe loc de infrastructura rutireră din ţara noastră.

În acest timp, generalul Gheorghiţă Vlad, a declarat pentru Pro TV că "trebuie neapărat să găsim soluţii pentru Dunăre", numai că CNAIR, prin purtătorul de cuvânt Alin Şerbănescu, a susţinut pentru sursa citată: "Şi în vreme de pace, şi în vreme de război, se face în primul rând o analiză multicriterială. Vezi costuri, beneficii, tot ce ţine de valori de trafic. Dacă se constată că nu se justifică investiţia respectivă, nu se face".

În vreme ce avem un război în Ucraina? În timp ce convoaiele militare stau blocate în faţa unui pod feroviar ce are 3,5 metri înălţime?

Pe hârtie, România este "pivotul flancului estic NATO". În realitate, suntem un coridor cu gropi. În timp ce Polonia construieşte autostrăzi militare, Germania are planuri clare de coridoare de mobilitate strategică, iar Lituania, Letonia şi Estonia, aflate sub aceeaşi presiune rusă, au creat planuri de urgenţă pentru tranzit rapid al trupelor, România se încurcă în propria birocraţie şi în şantiere eterne.

Polonia, de exemplu, a investit peste 4 miliarde euro doar în ultimii cinci ani în infrastructura care leagă bazele NATO de frontiera estică, potrivit datelor dintr-un raport recent al Curţii de Conturi Europene(ECA). Autorităţile de la Varşovia au investit în infrastructură rutieră cu destinaţie dublă - civilă şi militară, au construit drumuri destinate traficului militar greu, în timp ce la noi convoaiele militare care participă la exerciţii multinaţionale îşi reconfigurează din mers traseul, pentru că în unele zone din ţara noastră deviza autorităţilor centrale şi locale pare a fi "Pe aici, nu se trece!".

Un alt exemplu de bune practici este Germania, care, deşi nu are niciun conflict la graniţă, dezvoltă în acest moment, prin fonduri europene, un program privind mobilitatea militară, prin care toate rutele strategice sunt auditate şi modernizate, potrivit aceluiaşi raport ECA.

Din fericire pentru noi, războiul nu a început şi birocraţii de la Ministerul Transporturilor pot să îşi ocupe timpul cu studiile de fezabilitate şi cu variantele ocolitoare. Asta în timp ce planificatorii NATO refac în grabă la Bruxelles hărţile destinate mobilităţii militare în cazul unui conflict armat şi încearcă să înţeleagă de ce o ţară membră, aflată în prima linie a apărării continentului, nu poate primi rapid un convoi militar din cauza unui pod banal.

Dar nu-i nimic. La următorul exerciţiu, poate le trimitem aliaţilor un link cu "ghidul rutier românesc în vreme de război" şi o hartă Waze cu toate capcanele gabaritului de stat. Aşa, de multicriterialitate. Se poate spune că România încă nu e pregătită pentru un conflict. Şi, mai grav, nici nu pare că vrea să fie.