Deficit uriaş de finanţare privind apărarea europeană

Deficitul european de finanţare a apărării europene se ridică la 850 miliarde euro, potrivit a două analize publicate pe site-ul Zerohedge şi care utilizeză date statistice furnizate de NATO, de Institutul pentru Economie Globală de la Kiel şi de Exante Data. Acest deficit este cauzat de faptul că, de la summitul NATO din 2014, din Ţara Galilor, când s-a stabilit ca fiecare stat membru al alianţei nord-atlantice să aibă o alocare de 2% din PIB pentru apărarea naţională, doar câteva state europene au respectat această obligaţie asumată prin declaraţia finală a summitului respectiv.

De aceea, potrivit sursei citate, Europa se confruntă cu o provocare majoră în ceea ce priveşte capacitatea sa de apărare. După ani de cheltuieli insuficiente, statele europene membre NATO sunt acum presate să investească mai mult în sectorul militar pentru a face faţă provocărilor geopolitice actuale.

Dar cât de mult ar trebui să cheltuiască Europa pentru a-şi îmbunătăţi capacităţile defensive? Datele incluse în cele două analize citate arată o medie de alocare de 2,5% din PIB, începând din anul 2014 încoace, dar precizează că media este influenţată de alocarea făcută de SUA, care singură cheltuieşte peste 3,5% din PIB pentru apărare. În contrast, statele europene şi Canada au alocat, în medie, doar 1,5% din PIB pentru apărare în ultimul deceniu, atingând pragul de 2% abia în 2024.

Dacă analizăm marile economii europene, Marea Britanie a menţinut constant cheltuieli de peste 2% din PIB pentru apărare, în timp ce Germania a fost sub pragul de 1,5% până recent, iar Franţa s-a situat uşor sub 2%. Italia şi Spania au avut, de asemenea, cheltuieli mai mici decât Germania, contribuind la subfinanţarea cronică a apărării europene.

Dezbaterea privind creşterea cheltuielilor de apărare omite adesea faptul că subfinanţarea din ultimul deceniu a creat un deficit de stocuri, deficit care s-a accentuat odată cu războiul din Ucraina. Aceasta înseamnă nu doar o lipsă de echipamente militare şi tehnologie avansată, ci şi deficienţe semnificative în capacitatea operaţională, în pregătirea personalului şi în menţinerea unei forţe de luptă eficiente pe toate fronturile.

Sursa citată arată că, chiar dacă statele europene cresc acum cheltuielile de apărare, refacerea capacităţilor pierdute va dura ani de zile. Conform datelor oficiale NATO, Germania are un deficit cumulativ faţă de pragul de 2% al NATO de peste 200 miliarde euro, iar Italia în jur de 150 miliarde euro. Per total, deficitul Europei se ridică la 850 miliarde euro. Dacă Europa ar încerca să se alinieze la nivelul de cheltuieli ale SUA, de 3,5% din PIB, Germania ar trebui să investească suplimentar 550 miliarde euro (totalizând 800 miliarde euro), iar Italia şi Franţa ar trebui să crească investiţiile cu peste 400 miliarde euro fiecare. În ansamblu, deficitul european în raport cu SUA depăşeşte 2,65 trilioane euro din 2014 şi până în prezent arată analizele publicate de sursa citată. Mai mult, analizele arată că SUA cheltuie anual aproximativ 70% din totalul sumei combinate alocată la nivel NATO pentru apărare, în timp ce restul ţărilor NATO cheltuie doar 30% din total. De exemplu, potrivit unui raport NATO în perioada 2023-2024, SUA a alocat 860 miliarde dolari pentru cheltuielile combinate pentru apărare, din totalul de 1,3 trilioane dolari cheltuiţi în acest scop. În Europa, cele mai mari cheltuieli combinate le-a avut Germania - 68,1 miliarde dolari, urmată de Marea Britanie - 65,8 miliarde euro şi Franţa - 56,6 miliarde. Conform datelor NATO, România a alocat în aceeaşi perioadă 8,5 miliarde dolari.

Cu toate acestea se precizează că, în ciuda situaţiei ce pare alarmantă, cheltuielile SUA reflectă pregătirea pentru conflicte pe multiple fronturi, atât în Europa, cât şi în Pacific. În plus, refacerea capacităţilor militare nu necesită neapărat o creştere de 1:1 a cheltuielilor, ci o strategie bine gândită care să includă modernizarea rapidă a echipamentelor şi a infrastructurii de apărare.

Sursa citată menţionează că, în ultimii zece ani, SUA a cheltuit 8,4 trilioane dolari pentru apărare, în timp ce restul NATO a cheltuit doar 3,8 trilioane dolari. Aceasta înseamnă că SUA a investit de peste două ori mai mult decât aliaţii săi europeni. Dacă Washingtonul ar decide să îşi reducă angajamentul faţă de NATO, statele europene s-ar confrunta cu un vid de securitate uriaş, pe care ar trebui să îl compenseze printr-o creştere semnificativă a cheltuielilor.

Potrivit indicelui cheltuielilor pentru apărare al RAND Corporation, SUA deţine 47% din cota de sarcină, depăşind cu mult orice alt membru NATO. În timp ce bugetul oficial al NATO este de 3,5 miliarde dolari, aceasta nu reprezintă cota de povară dacă NATO intră în război. Este de aşteptat ca membrii cu cele mai mari armate şi care cheltuiesc cel mai mult pentru apărare să cheltuiască cele mai multe resurse într-un conflict.

Faţă de cele de mai sus reiese că Europa se află într-un moment de cotitură în ceea ce priveşte apărarea sa. Subfinanţarea din ultimul deceniu a dus la un deficit major de capabilităţi, iar creşterea recentă a bugetelor de apărare nu este suficientă pentru a compensa rapid această pierdere rapid. Dacă Europa doreşte să devină autonomă din punct de vedere militar şi să reducă dependenţa de SUA, trebuie să adopte o strategie pe termen lung care să vizeze atât modernizarea tehnologică, cât şi creşterea capacităţilor operaţionale, aşa cum s-a stabilit la summitul de duminică, 2 martie, care avut loc la Londra. Creşterea bugetului militar nu este doar o opţiune, ci o necesitate strategică pentru viitorul Europei, iar la summitul Consiliului European de joi, 6 martie, este aşteptată o decizie în acest sens din partea liderilor europeni.